Aventurile lui Baterel (III) – Sperietura

Baterel, bateria simpatică de 1,5V, se trezi buimac într-un întuneric deplin.
– Hey, e cineva pe-aici? Unde sunt?
Niciun răspuns. Încercă să-și amintească ce se întâmplase. Își aduse aminte că stătea liniștit în locul destinat bateriilor din acel dinozaur care se mișca și scotea zgomotele acelea speriecioase când simți că ceva nu e în regulă. Se simțea slăbit, vlăguit. Își mai aduse aminte că o mână de copil îl scosese din acel dinozaur și apoi…nimic.
– Heeeey, nu mă aude chiar nimeni!!??
– Ce țipi așa, puștiule? Unii încearcă să doarmă aici.
– A, ce bine că nu sunt singur. Tu cine ești?
– Eu? Eu am fost o ditamai floare a soarelui. Acum m-am uscat și aștept aici, în gunoi, momentul în care mă voi întoarce în păm
– Stai, ăsta e gunoiul?
– Dar ce credeai că e? Vreun hotel de 5 stele? Hahaha, râse singură Floarea-soarelui.
– Dar…dar eu nu am ce căuta aici.
– Sigur, puștiule, așa ni se pare tuturor: că noi suntem mai speciali și că nu vom ajunge niciodată gunoi menajer. Din păcate, cu toții
– Nu, chiar nu înțelegeți…Mami mi-a zis că noi nu trebuie să sfârșim în gunoi. Și în niciun caz să nu ajungem în pământ.
– Care noi?
– Noi…bateriile.
– Dar ce aveți, voi…bateriile, atât de special, ha, puștiule?
– Ia lasă, mă, copilul în pace, se auzi o voce fermă dar care, în același timp, îl mai calmă pe Baterel.
– Ce, mă, Cotor de măr? întrebă Floarea-soarelui. Și tu îi ții partea copilului?
– Are dreptate…cum te cheamă, copile? întrebă Cotorul.
– Baterel.
– Are dreptate Baterel. Bateriile nu au ce căuta în gunoiul menajer. Și nici în pământ. Dacă ele ajung acolo și tu, și eu, și toată lumea are de suferit.
– De ce? se miră foarte tare Floarea.
– Pentru că toate componentele lor sunt extrem de toxice și odată scăpate din acea carcasă și împrăștiate prin pământ, pot cauza multe probleme.
– Păi și atunci ele unde tre să ajungă?
– Mi-a povestit mie Mami despre niște locuri speciale, interveni și Baterel în discuție. Niște locuri unde oamenii știu exact ce tre să facă cu noi și cum să ne refolosească.
– Ok, păi dacă e așa de important, cum îl facem scăpat pe băiatul ăsta de aici? se învioră dintr-o dată Floarea.
– N-am nicio idee, dar TREBUIE să facem ceva, spuse Cotorul.
– Hei, dacă l-am ajuta să ajungă până la suprafață? se băgă în discuție o coajă de banană. Așa, îi cresc șansele să fie văzut și scos de aici.
– Grozavă idee! spuseră într-un cor Cotorul și Floarea. Hai, cu toții, la muncă!
Așa că Baterel începu să fie dat din “mână în mână” și ajutat să ajungă la suprafața pungii de gunoi. Pe drum se întâlni cu o grămadă de resturi menajere, unele mai simpatice, altele mai morocănoase, dar toate înțelegând cât de important este pentru toată lumea ca Baterel să nu ajungă la groapa de gunoi.
Ajuns la suprafață, Baterel se puse pe așteptat. Și așteptă. Și așteptă. De fiecare dată când capacul gunoiului era ridicat, speranța creștea în Baterel. Și de fiecare dată când nimeni nu-l vedea, dezamăgirea și teama creșteau de 2 ori mai repede.
Aproape își pierduse speranța când, la o nouă ridicare a capacului auzi o voce bărbătească:
– Bine, măi, Piticanie, dar tu ce cauți aici? Și simți cum e ridicat în palma unui om.
Baterel nu spuse nimic. În primul rând pentru că era prea speriat și în al doilea rând pentru că, oricum, oamenii nu înțeleg limba bateriilor. Așa că așteptă încordat să vadă ce urmează.

Ce a urmat? Hai să spunem doar că Baterel va avea parte de noi aventuri. În curând.

 

Aici puteți citi primele aventuri ale lui Baterel: Unde ne ducem, când ne ducem? și Achi cel enervant.

Descarcă-ți și tu Harta Reciclării! Reciclarea bateriilor și a DEEE-urilor este pe cât de importantă, pe atât de simplă.

Serial de povești despre baterii și importanța reciclării acestora scris cu sprijinul Environ/SNRB 
Mulțumesc celor care sprijină mărcile care sprijină Cel Mai Bun Tată.