Ar trebui să aibă copiii dreptul să-și aleagă o moarte demnă?

Alex, nu știu ce-mi veni, dar îți scriu și eu. Concluzia o vei trage tu. Stăteam în Fundeni, eram pe la jumătatea tratamentului, starea fizică a Dariei era bunicică și ne permiteam să vizităm copiii din alte rezerve. Așa am cunoscut-o pe Măruța, o fetiță de vreo 5 anișori, cu un cancer agresiv care-i mâncase ochișorii și-i paralizase piciorușele. Era uimitor, copila aia turuia toată ziulica și o iubeam ca și cum ar fi fost și a mea. Mama ei era distrusă, boala avansa cu rapiditate. Ne întreba tot timpul: e seară? e dimineață? cum e cerul? ce culoare are bluza ta? Înnebuneai. La un moment dat n-a mai vorbit, nici nu știu dacă mai auzea. Se așternuse tăcerea și durerea dărâmase granițele sufletului. A durat o vreme. Crede-mă, o să spun ce zicea Daria înainte să moară: Am dreptul la demnitate! Nu-mi mai pot privi trupul măcinat de boală. Te îmbrățișez cu drag. Nu știu ce-mi veni…

Acesta este mesajul scris de o mamă care și-a pierdut copilul în bătălia cu cancerul, o bătălie foarte lungă și extenuantă. Mesajul l-a scris cu ocazia unei întrebări pe care am lansat-o duminica trecută pe Facebook: Sunteți de acord, în principiu, cu eutanasia în cazul copiilor?

Eutanasia e un cuvânt greu de pronunțat, darămite de gândit consecințele pe care le implică. Iar atunci când vorbim despre copii, pare un subiect de-a dreptul imposibil. O chestie la care marea majoritate a oamenilor nici măcar nu trebuie să se gândească într-o viață-ntreagă.
Ce ne facem însă cu cei care trăiesc această dramă: au un copil foarte bolnav…incurabil, care zace (căci nu prea putem spune că trăiește) în agonie în fiecare zi? Ce fac părinții care se uită la copiii lor cum suferă și cum îi roagă să-i lase să moară? Poate fi o moarte demnă o alinare pentru toți cei implicați? Sau Nu, nu există nicio variantă în care un copil ar trebui să poată fi eutanasiat?

Nu caut răspuns în și prin acest articol, căci nu cred că există unul singur. Dar mi se pare un subiect pe are ar trebui să-l discutăm, să-l dezbatem, chiar dacă ne sperie atât de rău. Nu, de fapt, ar trebui să facem asta tocmai pentru că ne sperie atât de rău.
Dar până să discutăm despre noi, hai să vedem cum tratează alții acest subiect:

Cum se definește eutanasia?
The term designates an intervention carried out with the intention of ending a life to relieve suffering, for example a lethal injection administered by a doctor. – http://www.telegraph.co.uk/news/2016/09/17/terminally-ill-child-becomes-first-euthanised-minor-in-belgium/

Eutanasia, în general, este legală doar în Belgia, Olanda, Luxemburg și Columbia. În Belgia, Olanda, Elveția, Canada și câteva state americane este permisă și sinuciderea asistată, adică un act prin care ajuți o altă persoană să se sinucidă, cum ar fi de exemplu să-i prescrii o injecție letală pe care apoi pacientul și-o administrează singur.

Belgia și Olanda sunt singurele țări care permit eutanasia la copii. Olanda o permite doar copiilor peste 12 ani, în Belgia, începând cu 2014, a fost ridicată orice restricție privind limita de vârstă.
Ce efect a avut acest lucru? Până acum, un singur copil a apelat la așa ceva, se pare că a fost vorba de un adolescent de 17 ani.

Când este permisă eutanasia la copii în Belgia?
Under Belgian law, a child must be terminally ill, face “unbearable physical suffering” and make repeated requests to die before euthanasia can be carried out.
The procedure also requires a psychological evaluation of the patient’s mental state; suffering stemming from psychiatric problems is excluded. – http://www.telegraph.co.uk/news/2016/09/17/terminally-ill-child-becomes-first-euthanised-minor-in-belgium/

În ceea ce privește adulții, datele oficiale ale guvernului belgian arată că în 2015 numărul de persoane are au cerut să fie eutanasiate a fost de 2,021.
Și un aspect important pe care l-am citit în articolul din The Telegraph este că deși a fost o dezbatere intensă în Belgia atunci când au fost eliminate restricțiile de vârstă, un sondaj în rândul populației a arătat că 75% dintre respondenți au fost de acord cu acest lucru.

Acum hai să revenim la noi: în sondajul total nereprezentativ pe care l-am făcut eu, am remarcat următoarele lucruri:
– aproximativ 65% au fost de acord, 35% împotrivă
– cei care nu au copii (și pe care îi cunosc) au fost toți pentru
– cei care a fost împotrivă, au fost mult mai vehemenți, aducând în discuție de multe ori experiențele personale
– doar un procentaj nesenmificativ (1%) l-a invocat pe Dumnezeu ca motiv de a fi împotrivă
– mulți dintre cei care au fost de acord, au menționat că lucrurile ar trebui să fie “aliniate”: toată lumea să fie de acord, să nu mai existe speranță etc.

Repet! Sondajul făcut de mine nu prezintă niciun fel de reprezentativitate. Dar asta nu la făcut mai puțin interesant pentru mine.

Bun, așa cum am promis, astăzi răspund și eu la aceeași întrebare: din punctul meu de vedere, sunt total de acord cu legalitatea eutanasiei, atât în cazul adulților, cât și a copiilor. Dar habar nu am dacă, pus într-o astfel de situație la care nici nu vreau să mă gândesc, aș apela la ea. Cred că este o diferență ca de la cer la pământ între a fi de acord cu așa ceva și a face așa ceva.

Și aici aș vrea să insist puțin și să dezbat cu cei are au fost vehemenți împotrivă. Faptul că ai din punct de vedere legal această posibilitate nu înseamnă în niciun fel că, de mâine, toți copiii foarte grav bolnavi urmează să fie eutanasiați. Dovada o avem din Belgia unde într-un an 2,021 de adulți au cerut și primit acest drept și doar UN SINGUR COPIL!!!!

Probabilitatea ca oricare dintre noi să se nască este undeva la 1:400,000,000,000,000 (1 la 400 mii de miliarde).Deci da, cred că viața este, de departe, cel mai mișto cadou pe care îl primim în viața asta. Și mai cred că asta nu înseamnă că trebuie să fim obligați s-o trăim în orice condiții, fie că suntem adulți sau copii. Uneori, ar trebui să-ți fie permis să-ți oferi un ultim cadou: o moarte demnă. Așa cum ar trebui să fim singurii stăpâni pe viața noastră, cred că ar trebui să avem dreptul să avem un cuvânt de spus și asupra morții, când se poate și când situația o impune.

Vă mulțumesc că m-ați ajutat să scriu acest articol și vă doresc să aveți, voi și cei dragi vouă, o viață cât mai lungă și mai frumoasă!

Sursa foto: http://www.medicalnewstoday.com

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*