Diseară intrăm sub cod portocaliu, adică o să ningă mult. Mult de tot. Când îmi aduc aminte de copilărie, îmi închipui că ziua de mâine o să arate cam așa:
Ne trezim toți trei pe la 8 jumate – 9, zâmbind. Ne așezăm la micul dejun și facem planuri despre cum o să ne distrăm în zăpadă. De afară se aud deja chiotele copiilor din vecini, bucuroși și nerăbdători să ridice un om de zăpadă imens.
Ne îmbrăcăm și ieșim din casă. Curtea este superbă, de un alb imaculat cum doar în pozele lui Poptămaș sau Mango Music mai vezi. Ne aruncăm în zăpadă, ne bulgărim, ne tăvălim, râdem.
În timp ce Iulia și Mark construiesc un om, eu iau lopata și încep să fac o cărare. Mă bucur de acest timp pentru mine și mă gândesc cât de norocos sunt că avem acest moment al nostru pe care ni-l vom aminti mereu.
Ne întoarcem la căldura casei noastre, unde Iulia face ceai pentru toată lumea. Ne așezăm la masă și citim acel articol extrem de simpatic al tipului care a emigrat în Canada și pe care a ajuns să-l exaspereze zăpada. Râdem, căci noi nu suntem așa: noi iubim zăpada, iubim momentele noastre de familie.
Și ce dacă va trebui să mai ies să dau zăpada încă o dată mai târziu? Munca n-a omorât pe nimeni. Plus că voi sta la aer curat, auzind lângă mine râsetele cristaline ale celor mai importante două persoane din viața mea.
Codule Portocaliu, nu mă sperii tu pe mine!
Apoi îmi amintesc că sunt adult și mă gândesc că ziua de mâine va arăta mai degrabă așa:
– Alex, trezește-te! îmi șoptește Iulia la ureche.
– Mm?
– Trezește-te!
– Î-hî, și eu aș vrea, da’ mi-e cam somn.
– Da’ trezește-te odată că s-a luat curentul!
– Păi, ce contează, că oricum e noapte…
– Nu mai merge centrala. Fă ceva!
– Gen, ce? Să-mi dau eu foc?
– Sună la enel!
“ Avaria din zona dvs. se va remedia în maxim 7 ore”.
– Bine măcar că nu ne ninge-n casă! încerc o glumă. Dacă privirea ei ar putea ucide, khmerii roșii ar fi geloși pe suferința pe care aș îndura-o în acele momente.
Se aud niște pași de copil prin casă. Poate vrea doar să facă un pipi.
– Tati?
Sau poate că nu.
– Tati?
Am citit undeva că dacă faci pe mortu’ în fața animalelor de pradă, te lasă în pace.
– Tati! Tati! Ta-ti-ta-ti-ta-ti-ta-ti-ta-ti-ta-ti-ta-ti-ta-ti-ta-ti-ta-ti-ta-ti-ta-ti-ta-ti-ta-ti-ta-ti-ta-ti…
Dacă animalele ar știi asta…
– Da, iubitule?
– NIN-GEEEEEEEE! HAI LA ZĂPADĂĂĂĂĂĂĂĂ!
Deci asta înseamnă să te scoli pe muzica lui Rammstein.
Suntem toți pregătiți. De exemplu, Iulia e pregătită să mai iasă din casă prin martie. Nu-i bai, ies cu Mark la distracție.
– Hai, tati, la zăpadă!
– Păi înainte de Ninjago?
Ok, deci am rămas eu. O iau în jos pe scări întrebându-mă cu ce să încep: cu mașina sau curtea? Văd că trebuie să încep cu scările, pentru că vântul a deschis ușa și un strat subțire de doar 30 de centimetri de zăpadă blochează ieșirea în curte.
O iau ușor ca să ajung la boxa unde se află lopata. Merg încet, încercând să găsesc unde e bordura. Am găsit-o! Cu tibia. Uăi-leu! 
Încep să lopătez la zăpada din curte. După 25 de minute mă uit în urma mea și văd o imagine de vis: zăpada a acoperit la loc toată curtea. Parcă aș fi muncit în zadar. De fapt, chiar am muncit în zadar. Acu’ îl înțeleg pe Manole de ce l-a luat disperarea și a fost de acord s-o zidească pe aia! Dar eu pe cine să zidesc? Că nu stă!
Vine și prima veste bună: a pornit centrala și e cald în casă. Mă rog, asta trag concluzia din zâmbetul Iuliei care a ieșit pe geam, că de auzit nu mai aud nimic de vreo 15 minute de când mi-a înghețat capul.
Se uită prin curte și cred că mă întreabă ceva.
– Ce? Vii să mă ajuți?
– Doamne ferește! Nu, te întrebam când te apuci de treabă?
Ok, cu curtea m-am lămurit, hai să dezăpezesc și mașina un pic. Mă apropii de ea, apăs pe buton și nimic: închiderea centralizată nu mai funcționează. Ok, e cam greu sub tot mormanul ăsta de zăpadă, dar nici un nu mă las.
“Să-mi bag…! Nu-mi faci tu mie una ca asta chiar azi! O să te deschizi chiar dacă e ultimul lucru pe care îl fac…” îmi zic în timp ce trag ca nebunu’ de portieră.
– Vecine, nu te supăra, de ce vrei să-mi rupi portiera, mă întreabă calm un domn.
Mda, uitasem că aseară am parcat în altă parte.
Cu mașina a fost ok. Mi-a luat doar 15 minute să dau zăpada ca să pot ajunge la ea. 30 s-o curăț. ȘI alte 15 să mai dau o dată mormanul din jurul ei adus de o mașină de deszăpezire de la Romprest.
Gata! Intru în casă, c-am înghețat cu totul.
– Vecine, ne vedem în juma de oră, da? aud de peste gard.
– Unde să ne vedem?
– Pe stradă. Am vorbit cu toată lumea și ieșim cu toții să deszăpezim strada.
– Știi, eu nici n-am dormit, și-s înghețat…
– E, doar n-o să fii singurul care nu iese, nu? îmi zice râzând, dar mai degrabă certându-mă.
– Sigur că nu.
– La revedere!
– La revedela mea!
– Ai zis ceva?
– Nimic, nimic…
Căldura casei mă moleșește cu totul. Nici nu mă pot dezbrăca singur. De fapt, nici nu e nevoie, că Mark vrea la zăpadă.
– Nu ieși tu cu el? încerc timid.
– Ha!
– Tati, nu vrei să ieșim mai târziu?
– Nu, ți-am zis de azi dimineață că vreau!
– Păi și n-ai stat să te uiți la Ninjago?
– Adică nu mai ieșim la zăpadă?
– Nu, că nu mai pot!
Suntem în curte la zăpadă. Și cealaltă tibie a reușit să găsească bordura.
Am făcut un om de zăpadă superb, înalt de vreo 30 de centimetri.
– Tati, da’ nu-i cam mic?
– Nu. E un om de zăpadă nou-născut.
– De unde-a ieșit?
– Din pizda mă-tii care m-a pus să ies cu tine afară!
Noroc că sunt atât de înghețat încât nu se mai înțelege nimic din ce zic.
Pe stradă am terminat repede.
– N-arăți bine deloc, mai bine intri în casă! Fac eu și partea ta! mi-a zis vecina de 87 de ani.
– Nu, nu pot să vă la să faceți asta! Asta mă gândesc că ar fi trebuit să-i răspund, în timp ce mă dezbrac în casă.
Mă bag în cadă să fac o baie fierbinte. O, e atâta liniște aici! Multă liniște! Prea multă liniște! Nu se mai aude nici măcar cen
– Iar a căzut curentul! urlă Iulia. Fă ceva!
Ok, e oficial: cea mai de căcat zi de iarnă! Nu poate fi mai rău de-atât!
…..
– Și s-a stricat și un velux, că ne ninge-n casă!
Nu, m-am înșelat. Întotdeauna se poate și mai rău.
Vă pup, să ne auzim cu bine mâine! Eu fug la Mega, Iulia a zis că ne trebuie multe provizii pâna-n martie.
sursă foto: www.indulgy.com
Follow
Send
:)))) eu in locul tau, as fi multumita!
imagineaza-ti asta:
ninge. doi copii cu ochii mari si reflectand cerul gri, stau lipiti de geamurile terasei. aproape ca numara fulg cu fulg, intreband intre timp cu viteza de mitraliera: cand iesim afara, mama, mami, mami, mami, cand iesim afara? putem sa ne dam pe poponeata, putem sa facem un om de zapada, putem sa ne jucam? cand iesim afara, mami? mami? mami? maaamiiiiii!?
30 de minute mai tarziu, ninsoarea inceteaza. pe podeaua terasei este un strat de aproximativ un deget de zapada. copiii se imbrancesc pe hol, langa cuier, incercand sa se imbrace cat mai repede. mami e inca in pijamale, uimita de viteza cu care se imbraca bestiile pufoase.
2 galme infofolite pana-n albul ochilor, se rostogolesc spre derdelus. printesa familiei nu poate sa iasa din casa decat imbracata in roz, si evident, cat mai subtire. daca ar putea sa iasa din casa de cate ori aude “vezi ca afara-i foarte frig” – in flip-flopsi, asa ar pleca.
la derdelus copiii se dau pe capacele de plastic cu maner. mami care a cunoscut si vremuri mai grele, isi trage geaca sub partea mai pufoasa, si aluneca la vale chiuind si razand.
se repeta figura de 5-6 ori. ultima data copiii aproape ca au lacrimi in ochi. stratul de 2-3 cm de zapada s-a dus, copiii aluneca acum pe noroiul intarit.
cam asa arata iarna la noi. nu-i pic de zapada pe strazi, nu ne putem da pe gheata decat daca mergem la patinoar, n-avem cum sa facem ingerasi in zapada decat daca apucam sa iesim inainte sa se transforme ninsoarea in ploaie, sau daca ne multumim sa facem ingerasi maro. ca asa ies cand ne tavalim pe pamant si stratul de cativa cm de zapada se duce.
deci vezi ce-ti doresti 🙂
Aia cu flip-flopși m-a dat pe spate :))))…și, da, sunt de acord cu tine “ai grijă ce-ți dorești” e una din expresiile mele favorite…aia și cu “murphy nu doarme niciodată”, cumva legate între ele :)))
Update: m-am înșelat, avaria n-a durat 7 ore, ci doar vreo 2 :). În curând ies la zăpadă. Singur, bineînțeles. Ne mai auzim în jurul prânzului…sper :)))
3:43 am – a cazut curentul!!!! :))))))) e, cum ar fi sa-mi iasa toate!!!!! :))))