1. Baia e refugiul meu. În ce film SF? Primii trei ani ai copilului, n-am știut ce e aia să mă c@c singur, decât atunci când dormea el. În viața mea de dinainte să fiu părinte n-am crezut vreodată că voi reuși să fac asta în timp ce port conversații lungi cu altcineva, mai ales că eu sunt genul care uneori nu poate face pipi la vreun WC public, când e multă lume în jur. Dar, vedeți voi, nevoia te învață. Și uite, că acum că a crescut, lucrurile stau altfel: acum bate la ușă înainte să intre și, uneori, rar, dacă îi spun că nu poate intra, mă și ascultă.
2. Am suficientă răbdare. Ahahahahahahahahahaha! Ce fa…..ahahahahaahahahahahahaahahahahaha!! Nu există așa ceva! Se poate a din când în când să mai ai ceva răbdare, dar de cele mai multe ori picătura chinezească, a.k.a. copilul tău, te va f@te la cap până a. vei face cum vrea el/ea, pentru că nu mai poți sau b. vei face cum vrei tu, asta după ce ai trecut la amenințări. Nu, nu avem noi părinții răbdare, câtă perseverență au copiii. Clar, nu!
3. Copilul meu va mânca doar la ore fixe și doar ce îi pun pe masă. Da, dacă iei această afirmație în sensul ei larg….în sensul ei foarte larg, probabil că poate fi adevărată. Dar eu n-am văzut copil care să mănânce mult la masa “oficială” – dimineață, prânz, seară – în schimb am văzut mulți părinți panicați (ne include și pe noi) că ai lor copii nu mănâncă suficient și care se bucurau când copilul băga orice în gură, la orice oră. Da, e foarte important să existe ritualul unei mese zilnice în familie, dar mai degrabă ca și obicei al familiei, nu pentru umplerea mațului. Pentru asta, există toate celelalte momente ale zilei și toate snack-urile mai mult sau mai puțin sănătoase pe care le avem cu toții prin casă.
4. Copilul e copil, relația mea cu partenerul/partenera e altceva. Băi, asta e chestia pe care mi-am dorit-o și eu cel mai mult. Și pentru care am tras cel mai mult. Și tot nu ne-a ieșit. Ok, ne-au mai ieșit tot felul de evadări mai scurte sau mai lungi, dar cred că e mult mai realist să pleci de la premisa că cel puțin pentru primii ani din viața copilului, iți pui viața ta și relația ta pe hold și speri, din toată inima ca ea, relația, să supraviețuiască. Căci nu ai nicio garanție. Nu poți înțelege nivelul de stress din acei primi ani până nu treci prin el, așa că nu ai niciun termen de comparație. Și așa ajugem la următorul mit:
5. Nu o să mă cert cu partenerul/partenera. Îmi iubesc soția și sunt un norocos pentru că văd și simt în fiecare zi că sunt iubit. Dar ne-am certat în acești 6 ani și probabil că o să ne mai certăm, cum nu cred că ne-am închipuit vreodată că o vom face (eu, cel puțin, mi-aș fi pus la bătaie o mână și-un picior că nu va fi așa). Nu, te cerți din lucruri mici și te cerți din lucruri mari. Te cerți de oboseală și te cerți pentru că nu mai știi cum altfel să comunici cu celălalt. Te cerți pentru că ți-e greu și ți se pare că pe celălalt îl doare la bască și nu “bagă” la fel de mult ca tine. Nu, întrebarea nu e dacă te vei certa. Întrebarea e ce vei face în momentele în care nu te vei certa pentru a reuși să salvezi acea relație. Normal, dacă vrei să o salvezi.
6. O să-mi cresc copilul să fie independent. Da, cred că e un mit, chiar dacă e unul greu de demonstrat, pentru că independența este o chestie atât de diferită și de relativă, de la om la om. Dar cred că atunci când ne pregătim să devenim părinți, ne propunem să îi oferim copilului nostru multă independență, orice ar însemna asta pentru fiecare dintre noi. Și apoi, pe măsură ce începe să trăiască alături de noi, realizăm (sper!!) că toate principiile noastre, pe care ni le “săpasem în stâncă” și ne promisesem nouă înșine să nu ne abatem niciodată de la ele s-au dus pulii de suflet. Sigur, uneori ele au fost înlocuite cu alte principii, mult mai adaptate la viața reală. Dar dacă e să fim cinstiți cu noi înșine, cel puțin cât sunt mici, independența oferită copiilor mai degrabă nu este, decât este.
Concluzia mea legată de cele de mai sus? Când devii părinte, înțelegi cu adevărat că ești doar un om supus greșelii. Multor greșeli. Greșeli pe care puteai să juri înainte că nu le vei face. Dar tot atunci devii și mult mai tolerant. În primul rând față de tine. Ceea ce e un lucru mișto rău.
Sursa foto: http://thepramshed.co.uk/
Follow
Send
Leave a Reply