10 secunde, sau poate mai mult n-am fost în stare să zic nimic atunci când mi-a zis Iulia că e gravidă. Ne pregăteam de o vacanță în străinătate și pur și simplu a zis să facă și un test de sarcină. Ca cele mai multe lucruri mișto, și acesta ne-a luat total pe nepregătite. Bine, nu că am fi mult mai pregătiți acum, după 6 ani și jumătate.
9 luni grele. Știu că pentru mulți, cele 9 luni sunt o binecuvântare. Pentru noi, au fost 9 luni cu multe peripeții, multe spaime, multe momente grele. Așa că abia am așteptat să se termine.
8 zile (parcă) în care am crezut că Mark va fi fată. M-am bucurat la fel de tare. Vorba aia: important e c-a fost sănătos și băiat, restul sunt detalii! ☺
7 mii de întrebări am avut: Cel fel de tată o să fiu? O să-l sperie vocea mea? O să-l iubesc? Cât o să-l iubesc? O să devin și eu un părinte disperat ca toți ceilalți? La unele întrebări nici azi nu am răspuns.
6 zile l-am așteptat să vină odată! Doctorul ne spusese că s-ar putea să vină mai devreme decât data stabilită. Așa că în ziua respectivă ne-am dus pregătiți să „naștem” atunci. Am fost trimiși acasă, pe motiv că mai bine mai așteptăm cele 6 zile. Mda, au fost niște zile în care la propriu am numărat orele și am așteptat să treacă naibii o dată!
5 ore de stat cu ochii în tavan, în noaptea de dinainte de naștere. N-am dormit niciunul, poate doar Mark ☺, că lui îi era tare bine la maică-sa în burtă. Dovadă și nervii pe care i-a avut când a fost scos de acolo. ☺
4 seriale am privit în acele 9 luni: Lost, How I Met your Mother, Entourage și Lie To Me. Și multe filme. Și am mâncat multe prăjituri. Și ne-am spus multe povești despre cum o să fie și cum o să arate el și ce fel de părinți o să fim noi. Da, acum că au trecut, mă gândesc cu nostalgie la acele 9 luni. Nu mi-e dor de ele, dar nu cred că le voi uita vreodată.
3 kilometri pe oră a fost viteza maximă a mașinii atunci când am adus copilul acasă. Eram atât de stresat, încât mi se părea că toți ceilalți șoferi au ca singur scop să intre în mașina noastră. Mi-a luat o veșnicie să parcurg cei 2,7 kilometri până acasă, dar am ajuns în siguranță…Sigur, eu am tendința să mai exagerez, probabil că nu asta a fost viteza maximă, ci mai degrabă 5 km/h.
2 momente de stress maxim au existat: prin luna a 5-a, când Iulia a făcut o piatră la rinichi și a trebuit să ne întoarcem de urgență, într-o noapte cu ninsoare puternică, de la munte la București. Și prin luna a 6-a, când la o ecografie, pentru că pliul nucal nu era în dimensiuni normale iar noi am întrebat ce poate însemna asta, ni s-a spus că ar putea fi vorba de „deleție de braț scurt de cromozom Y”. Căutați pe net, pe scurt urma să se nască o ureche imensă, ca în bancul ăla vechi. Horror ambele momente! Din fericire, au fost doar niște sperieturi imense.
1 finală de Campionat Mondial de baschet la care aveam bilet am ratat. Eram la Istanbul și Iulia se simțea rău, în primele zile de sarcină. Și am făcut o „înțelegere” cu..nu știu cu cine: eu nu mă duc la finală, iar Iulia și copilul o să fie ok. Eu mi-am ținut partea mea de înțelegere, la fel și nu-știu-cine. Deci a fost ok până la urmă.
0 alcool am consumat cât am fost „gravizi”. Ok, eu oricum nu prea beau, dar îmi aduc aminte foarte clar decizia Iuliei de a nu consuma alcool cât l-a avut pe Mark în burtică. Și asta mi se pare o chestie foarte importantă pe care viitorii părinți (și tații, și mamele) ar trebui s-o discute: dacă tot ne-am hotărât să facem un copil, hai să facem și #9cu0, adică 9 luni cu alcool 0.
De aceea mi se pare super mișto campania celor de la Ursus Breweries, #9cu0, campanie susținută și printr-un videoclip al Addei pe care îl puteți urmări mai jos:
Și vă recomand să aruncați un ochi și aici, pe platforma www.desprealcool.ro, unde veți găsi multe chestii mișto, scrise de oameni mișto.
Da, e tare greu să fii părinte. Una din chestiile pe care le înveți este că altcineva devine mai important pentru tine, decât tine. Și dacă tot se întâmplă asta, hai să avem grijă de ei, de copii, chiar de când sunt în burtă. Căci aceste 9 luni sunt extrem de importante. Că, na, ar trebui să știu și eu, având în vedere că, așa cum am scris încă din titlu, la noi amândoi am fost “gravizi”. Sigur, una mai mult decât celălalt.
Articol scris cu sprijinul platformei www.desprealcool.ro prin campania #9cu0, o platformă în care eu am încredere. Mulțumesc celor care sprijină campaniile care sprijină celmaibuntata.ro
Follow
Send
Leave a Reply