2 croissante

Intră în magazin, se uită în vitrina cu bunatăți și alese în gând. Își ridică privirea și le zâmbi vânzătoarelor:
– Neața, fetelor! Ce faceți?

Intră în magazin, se uită în vitrina cu bunătăți și alese în gând. Își ridică privirea și vânzătoarele îi zâmbiră.
– Neața, domnule! Ce mai faceți?

– Vreau și eu un croissant și un pahar de socată.
– Sigur că da!

– Vreau și eu un croissant și un pahar de socată.
– Sigur că da!

Plăti, ieși din magazin și își desfăcu croissantul din punguță. Deși venea aici aproape în fiecare zi, nu se sătura niciodată de acest croissant care i se părea cel mai bun din tot orașul. Mai ales că se gândise la el de aseară, abia aștepta să-l savureze acum. 

Plăti, ieși din magazin și își desfăcu croissantul din punguță. Deși venea aici aproape în fiecare zi, nu se sătura niciodată de acest croissant care i se părea cel mai bun din tot orașul. Mai ales că se gândise la el de aseară, abia aștepta să-l savureze acum.

Exact când se pregătea să muște, fără să știe de ce, ridică privirea din pământ și văzu venind spre el o doamnă în vârstă. Era mai degrabă genul “mamaie”, căra o sarsana imensă după ea, mergând târșâit.

Exact când se pregătea să muște, fără să știe de ce, ridică privirea din pământ și văzu venind spre el o doamnă în vârstă. Era mai degrabă genul “mamaie”, căra o sarsana imensă după ea, mergând târșâit.

Doar pentru o fracțiune de secundă, privirile li se încrucișară și lui i se păru că ochii bătrânei pofteau la croissantul lui. Femeia lăsă capul în jos, dar el simți un nod în gât. Aspectul nu o trăda ca fiind o cerșetoare, dar probabil că nici nu și-ar fi permis vreodată să-și cumpere un croissant din acel magazin.

Doar pentru o fracțiune de secundă, privirile li se încrucișară și lui i se păru că ochii bătrânei pofteau la croissantul lui. Femeia lăsă capul în jos, dar el simți un nod în gât. Aspectul nu o trăda ca fiind o cerșetoare, dar probabil că nici nu și-ar fi permis vreodată să-și cumpere un croissant din acel magazin.

Deschise gura să muște din croissant, dar se opri.
– Nu vă supărați, îi zise bătrânei când o ajunse din urmă. Mi-ar face mare plăcere dacă mi-ați permite să vă ofer acest croissant. Fac un sondaj de opinie și întreb oamenii dacă nu li se pare că acesta este cel mai bun lucru pe care l-au mâncat vreodată?

Deschise gura să muște din croissant, dar se opri. Cu o miscare a capului, alungă gândul care încerca să-și facă loc în mintea sa și mușcă cu poftă. Doar visa la acel croissant de cu o seară înainte. Iar bătrâna…bătrâna să-și pună copiii ei să îi cumpere de mâncare, nu era treaba lui, Plus că motto-ul lui era “viața nu e cinstită, așa că nu te mai plânge atât!”.

Zâmbi în sinea lui fericit pentru că reușise să facă un străin să zâmbească. Femeia nici nu fusese în stare să zică ceva, dar un zâmbet îi încolțise pe față. Acum, când el se îndrepta spre birou, își scoase din buzunar telefonul și formă un număr:
– Neața, mamă, ce faci? Nu, nu s-a întâmplat nimic, doar mi s-a făcut dor de tine!

Zâmbi în sinea lui fericit de cât de bun era croissantul. Și cât de bine era el, un om independent din toate punctele de vedere. Acum, când se îndrepta spre birou, își scoase din buzunar telefonul care îi suna:
– Da, mamă, ce s-a întâmplat?
– Nu s-a întâmplat nimic, doar voiam să-ți spun că un om drăguț mi-a oferit un croissant pe stradă.
– De ce?
– Habar n-am, că nu-l cunosc.
– Aruncă-l, să nu fie stricat sau ceva.