Poziții în care dormi tu, ca părinte, când dormi cu copilul

Cumpărarea patului de copil de la IKEA a fost cea mai bună investiție. Pentru nevastă-mea. Zice că doarme în el ca un bebeluș. Noi, băieții familiei, împărțim patul matrimonial. Eu sper că nu pentru foarte multă vreme de acu’ încolo, dar asta ziceam și anul trecut, așa că mă bazez pe faptul că nu va dori să doarmă în pat cu mine și cu gagică-sa, la un moment dat.
Până atunci însă, el se bucură de patul nostru cel mare, iar eu mă bucur de ce mai rămâne neocupat sau nefolosit de către el. Și, din ce am mai văzut și auzit pe la alții, pare că atunci când vine vorba de spațiul de dormit, copiii sunt niște mici tirani (nu ca în result vieții, unde sunt niște drăguți și niște empatici). De exemplu, azi noapte m-am dus să fac un pipi și când m-am întors am mai avut loc în pat de pus o bucă, cealaltă levitând, oarecum. Și în timp ce mă chinuiam să adorm, mi-a venit ideea să fac niște scheme despre cum dorm eu și, probabil, mulți alți părinți. Mi-au ieșit șase. Iată-le:

1. Poziția Nu vorbi c-o belești!: în timp ce părintele ocupă o minimă suprafață a patului, uneori doar cu 80% din corpul său, unul dintre picioarele (mai exact, călcâiele)copilului îi stă așezat părintelui în gură, în timp ce celălalt picior apasă cât să-l simți acolo, pe testicole sau penis. Situație în care te rogi ca cel mic să nu viseze ceva cu dat din picioare, căci s-a mai întâmplat și n-a fost plăcut. E totuși de admirat precizia cu care cele două member inferioare de copil se poziționează mai mereu lângă orificiul bucal și cel sexual.

 

2. Poziția Au ficatul! : din nou, părintele aflat mult prea la marginea patului trebuie să facă un efort considerabil în somn pentru a nu doborât din pat de către piciorul ce-l impinge în ficat sau rinichi. Asta în timp ce al doilea picior îl lovește când și când în moalele capului, asta pentru a nu uita cât de tare și-a dorit la un moment dat să facă un copil minunat.

 

 

 

3. Poziția Bine, fie, poate dormi și o parte din tine în acest pat! : Indiferent în ce poziții vă culcați, dacă te vei trezi noaptea, vei descoperi că diferite bucăți (mai mici, dar mai degrabă mai mari) din corpul tău atârnă afară din pat. Poate fi vorba de una sau ambele buci, poate fi un picior și două mâini, poate fi capul, fundul și picioarele. Important este să înveți să-ți ții centrul de greutate în sau pe pat. Altfel, vecinii de sub tine vor trăi în miezul nopții o spaimă pe cinste. A, sigur, și tu te vei lovi nasol, dar cui, Doamne iartă-mă, îi mai pasă de tine? Și dacă tot cazi din pat, fă-o în liniște, să nu rezești odorul minunat.

 

4. Poziția Șerpuirea părintelui: Băi, asta e o super oportunitate să-ți descoperi talentele de contorsionist. Căci în funcție de spațiul pe care-l ocupă copilul, corpul tău va încerca să ocupe restul spațiului din pat. Adică un fel de twister pe timp de somn: n-o fi el plăcut, dar măcar ești în pat și nu te impinge nimeni jos din el. Pe moment.

 

 

 

5. Poziția Dă, Doamne, să fie cald în casă: în timp ce el se lăfăie cu TOATĂ plapuma (uneori, ca să-ți facă parcă în ciudă, doarme pe ea, nicidecum învelit cu ea) tu tremuri în colțul tău, așteptând primăvara ca să te încălzești. E frig și e întuneric și ai o bucățică de pat și nimănui nu-i pasă, așa că nu te mai plânge și îmbracă-te, preventiv, cu niște pantaloni dublați și un pullover dintre cele croșetate de bunica.

 

 

 

6. Poziția Părintele lui Pavlov: pentru că te-ai obișnuit de atâta amar de vreme să dormi înghesuit sau pe cale să fi alungat din propriul pat, nu mai știi cum e să dormi normal. Așa că și în rarele momente când copilul doarme departe de tine, tu tot cu juma de corp afară din pat ești că, na, deja te-ai obișnuit și măcar nu-ți mai faci iluzii ca să nu ai deziluzii.

 

 

 

Sunt convins că unii dintre voi ați experimentat și alte poziții. Poate vreți să le povestiți. Sau, poate, cine știe, sunt îngropate undeva adânc, în creierul vostru și nu vreți să vă gândiți la ele. Se prea poate ca acesta să fie cazul, dacă ați vărsat câteva lacrimi citind articolul de mai sus.

E atât de mișto să dormi cu un copil în pat încât abia aștept să plece-n p…….atul lui!

 

PS: Am zis că știu să scriu, nicidecum să desenez! 🙂

2 Comments

  1. Mai e una: “Dormitul cu capul pe noptiera”. Si nu, nu e o figura de stil. Si da, s-a intamplat de multe ori.

    • 🙂 🙂 🙂 🙂 Nu mai știu dacă n-am experimentat-o sau a fost atât de traumatizantă încât am uitat-o. Mă doare doar când mă gândesc. 🙂 🙂 🙂 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*