Cum o fi să fii părintele unui copil diferit?

Astăzi, de Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului, în timp ce mor de oftică din cauza faptului că încă nu am găsit o metodă prin care să pot ajuta toți copiii din lume care ar avea nevoie de ajutor, gândurile mele se îndreaptă spre adevărații supereroi moderni, oameni reali care fac imposibilul posibil și care înfruntă orice pronostic și oricâte riscuri și de multe ori câștigă bătălii ce păreau dinainte pierdute: părinții copiilor diferiți. Fie că vorbim de copii autiști, copii cu tetrapareză spastică sau cu diferite alte handicapuri, copii cu boli cronice sau boli incurabile, părinții lor au de înfruntat nu doar boala, ci și societatea în care trăim și, până la urmă, pe fiecare dintre noi.

Căci, dacă e să fim cinstiți cu noi înșine, și noi, părinții de copii „normali” (orice ar însemna asta), contribuim la suferința acestor familii. De la faptul că uneori ne uităm la copiii lor ca la niște mici „monștri” pe care i-am vrea cât mai departe de a-i noștri, ca și cum sindromul sau boala de care suferă ei ar fi contagioasă, la faptul că nu avem înțelegere pentru comportamentele copiilor lor și de prea multe ori cerem grădinițelor sau școlilor să îi izoleze când, de fapt, primul lucru pe care am putea să-l facem ar fi să-i facem pe ei (copii și părinți) să se simtă incluși sau, mai pe șleau spus, să nu se mai simtă diferit. Nici măcar faptul că le privim cu milă copiii și încercăm să ne purtăm cu „mănuși” cu ei nu ajută, pentru că tot ce și-ar dori oamenii aceștia ar fi ca din când în când să guste și ei din normalitatea noastră. Să nu li se mai pună în vedere, conștient sau nu, cât sunt de altfel, ci să fie tratați ca niște oameni, nu ca niște oameni diferiți.

Cunosc atâția oameni care au făcut și vor mai face pentru copiii lor infinit mai mult decât îmi imaginez eu că voi face pentru al meu, iar eu mă consider un părinte bun și implicat. Dar oamenii aceștia au mutat munți din loc pentru copiii lor și când muntele nu s-a dat la o parte, au săpat prin el, pe sub el, pe deasupra lui sau mai știu eu cum pentru a ajunge unde trebuiau să ajungă. Uneori călătoria aceasta a avut un final fericit, de prea multe ori, nu. Dar dacă ar fi să caut un element comun al acestor oameni deosebiți, nu diferiți, ar fi că au crezut când nu mai aveau de ce să creadă. Au crezut în ciuda evidențelor și în ciuda tuturor. Au crezut și continuă să creadă zi după zi. Și chiar dacă azi au o zi rea, cumva, mâine reușesc să o ia de la capăt și să creadă din nou.

Știți, mi se pare că de prea multe ori, atunci când un copil suferă, uităm de părinți și de suferința lor. Cumva, îi obligăm să își pună sentimentele și emoțiile pe „hold” și să se concentreze pe lupta pe care o au de dus. Le cerem să fie tari, să fie un exemplu pentru copiii lor. Și sigur că așa trebuie să fie, dar uităm că și ei sunt oameni: cu frici, cu supărări, cu frustrări, cu lacrimi. Ignorăm aceste lucruri și, făcând asta, îi forțăm și pe ei să le ignore. Ceea ce e nu doar greșit, ci și nefiresc. Sigur că e absolut normal să lupți cum n-ai luptat niciodată în viață pentru copilul tău, dar e la fel de normal să vrei să vorbești despre lucrurile prin care treci, din perspectiva ta, nu a copilului. Și ar fi normal să poți face asta cu prietenii și familia ta. Nu cred că se întâmplă foarte des, lucru ce contribuie și mai mult la acel sentiment de a fi diferit.

Așa că, dacă ești părintele unui copil diferit, indiferent că ne cunoaștem sau nu, aș vrea să îți spun câteva lucruri:

1. Îmi pare rău. Chiar îmi pare rău. În primul rând pentru că treci prin ceea ce treci. Dar apoi și pentru că, poate, eu sau alții nu știm mereu cum să ne comportăm în preajma ta. Și, pentru că eu sunt stingher, te fac și pe tine să te simți așa. M-ar ajuta dacă mă vezi că mă port anormal (adică precum un bou) să-mi spui asta. Să-mi spui să mă relaxez și să mă uit la tine ca la oricine altcineva, nu ca la un om suferind. Îmi închipui că te-ai cam săturat de asta.
2. Copilul tău este la fel de minunat ca și al meu. Sau, invers spus, copilul meu nu e cu nimic mai bun sau mai rău ca al tău. Doar pentru că al meu nu suferă de ceva care să-l facă să poarte eticheta de „diferit” nu înseamnă nimic altceva decât că a avut mai mult noroc decât al tău. Nu e meritul lui, așa cum nu e vina copilului tău. Și, poate cel mai important, nu e vina ta. Sper că știi asta și sper că și crezi asta.
3. Ai tot dreptul să fii furios pe mine. Pe bune că îl ai. Eu, dacă aș fi în locul tău, cred că aș fi furios pe toată lumea: pe viață, pe gene, pe Dumnezeu, pe doctori, pe mine însumi, pe toți ceilalți care au copii fără probleme, pe toți ceilalți care se plâng că au probleme și de fapt nu au etc. Da, e absolut firesc să simți asta și, dacă vreodată ne vedem și vrei să mi-o spui în față, stau și te ascult. Căci mi se pare important să poți verbaliza frustrarea asta sau oricare alta pe care ai avea-o. Mă uit la mine și văd cât de greu este când mă enervează ceva și nu pot verbaliza.
4. Nu în ultimul rând, dacă mergi undeva și te simți exclus, să nu uiți că nu este vina ta. Este vina noastră, a celorlalți, care nu știm ce e cu noi. Nu înțelegem cât noroc am avut și nu știm cum să întoarcem acest lucru către ceilalți. Suntem niște ignoranți, asta suntem. Ni se pare că avem vreun merit pentru că avem copii sănătoși, fără probleme grave. Nu e așa, avem doar mult noroc pe care de multe ori nu-l apreciem sau îl apreciem prea puțin. Dacă al tău copil „diferit” și al meu copil „normal” vor să fie prieteni, atunci așa să fie. Iar dacă eu sau altcineva gândește altfel, înseamnă că, pur și simplu, este un prost. Un ignorant care n-a înțeles nimic din această viață.

Da, am mai spus-o și nu voi obosi niciodată să o repet: părinții copiilor diferiți sunt eroii mei. Iar celor pe care îi și cunosc, le sunt recunoscător că m-au primit în viața lor și mi-au permis să le fiu prieten. Mi-au dat șansa să observ de aproape ce înseamnă să fii cel mai bun părinte al copilului tău. Și asta nu e puțin lucru.

Sursa foto: http://time.com/

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*