Când înjură copiii

Acum ceva vreme, când Mark avea vreo trei ani, am scris la un moment dat cât de tare m-a distrat când a zis el un cuvânt urât sau o înjurătură, nu mai știu exact, mai ales că habar nu avea ce însemna asta. Iar prietenul meu Bogdan mi-a atras atenția că acest lucru nu mai este la fel de distractiv, când copiii mai cresc. Nu l-am contrazis, căci nu aveam niciun argument sau vreo experiență, dar mi s-a părut că exagerează.

E, acum nu mi se mai pare că exagera deloc. Am auzit și azi, ca aproape în fiecare zi, niște copii de 8 – 10 ani, băgându-și p%#a și înjurând de morți și mai știu eu ce și, ca de fiecare dată, mi s-a părut groaznic. Pur și simplu te zgârie pe urechi, cu atât mai mult cu cât realizezi că acei copii o fac de bravadă, ca să-și impresioneze colegii sau mai știu eu ce cine. Dar din orice motiv ar face-o, sună foarte, foarte urât.
Mult mai urât ca la adulți. La unii adulți, dacă te obișnuiești cu ei și dacă înjură într-un fel, cu o anumită intonație sau pentru a-și urla frustrarea, chiar dacă o fac precum la ușa cortului, parcă nu te supără atât de tare. Ok, sau poate așa mi se pare mie, căci și eu sunt genul care înjur mult.
Dar când o face un copil, când îl auzi că e cu p@#a-n gură din trei în trei cuvinte, nu-ți mai place. Și ai vrea să te duci să îi spui ceva. Și aici apare întrebarea mea către voi: oare e bine să spunem ceva?

Prima problemă cu această intervenție a noastră, a unui adult, este că țin extrem de bine minte cât uram acest lucru când eram copil. Și sigur că pe moment mă simțeam rușinat și spuneam că nu o să mai fac. Dar la maxim 5 minute după și când adultul nu mai era prin apropiere, o luam de la capăt. Mustrarea lui venea și pleca fără să mă afecteze sau să mă corecteze pe termen lung. Așa că mă gândesc că dacă nu a funcționat pentru mine, de ce ar funcționa pentru copiii de azi?

În al doilea rând, și aici este întrebarea cea mai importantă din punctul meu de vedere: oricât de neplăcut ar fi pentru urechile noastre, nu este și aceasta o etapă necesară în dezvoltarea copiilor? Nu ar trebui lăsați să braveze, să impresioneze, cu speranța că se vor liniști? Nu este doar o etapă din care, dacă au noroc de un anturaj normal, vor ieși la un moment dat?

Nu, asta nu înseamnă că ar trebui lăsați de capul lor, dar cred că nici nu ajută dacă îi ceartă vreun străin. Cred că pot ajuta doar discuțiile în familie și propriul exemplu. Și, da, știu că în cazul meu, șansele ca Mark să injure des sunt mari. Nu-mi place, încerc să înjur mai puțin, dar nici nu mi se pare corect să-l cert că o face, atâta timp cât o mai fac și eu.

So, cum vi se pare când auziți un copil înjurând? Și ce soluții credeți că există?

Sursa foto: https://www.sacurrent.com/

1 Comment

  1. Cred ca daca e vorba de copilul tau poti sa ii spui la ceva timp dupa momentul cu pricina, exact cum se face cand e vorba de dezamorsat o criza.

    Cand e vorba de altii, nu stiu, mie mi se intampla in sala de relaxare sa imi vina sa ii calc pe cap pe “colegi” de-ai mei care injura ca porcii la ping pong sau biliard.

    Pana acum m-am abtinut, dar tind sa cred ca nu e OK sa ii ignori pe nesimtiti ci sa le zici ca nu sunt pe camp…

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*