Amintiri din trecut și viitor despre școală

Am fost cu Mark ieri la școală, ca să vedem dacă s-a făcut repartiția copiilor la învățătoare (nu s-a făcut, dar, na, mai e hăhă…atâta vreme) și să vizităm un pic clădirea, curtea și împrejurimile care îi vor deveni închisoare școală pentru câțiva ani.
Azi dimineață, în duș, am încercat să-mi amintesc ce anume am simțit eu în acele zile premergătoare clasei întâi. Și, spre surprinderea mea, n-am avut decât senzații plăcute:
– mi-am amintit de prima zi și careul în care eram strânși cu toții, frumos îmbrăcați și fiind instruiți de părinți să “nu facem vreo tâmpenie” pentru că la eveniment era prezentă și nu-știu-ce mare inspectoare, membră de vază a partidului comunist român (e, măi copii care citiți asta, vorbim de 1984, un fel de eră a dinozaurilor.)
– mi-am amintit de cocurile tovarășelor învățătoare și profesoare, impresionante dar parcă niciunul atât de impresionant ca al tovarășei inspectoare, căci pe vremea aceea trebuia să respecți ierarhia partidui în tot și-n toate, de la apartamentul în care locuiai, la mașina pe care o conduceai, la numărul de înmatriculare pe care-l primeai, până la cocul pe care ți-l făceai
– mi-am amintit de uniforma mea care includea și o șapcă pe care scria S.G. de la Școală Generală. Și la distracția noastră când spuneam că “S.G.” înseamnă de fapt Spânzurați Găinile! sau Spargeți Geamurile!. Doamne, ce mai râdeam și cum ni se părea că suntem foarte, foarte deștepți…unele lucruri nu se schimbă niciodată
– din păcate, oricât m-am strofocat, n-am reuși să-mi aduc aminte numărul matricol și asta m-a cam indispus. Apoi mi-am amintit de Spânzurați Găinile! și iar am râs singur, gândindu-mă că sunt foarte deștept.

Am spus mai devreme “spre suprinderea mea” căci probabil spre deosebire de mulți dintre voi, mie chiar nu mi-a plăcut școala deloc. 🙂 Ce înseamnă deloc? Hai să spunem că cel mai mare coșmar recurent al meu este că se termină trimestrul și că eu am chiulit atât de mult încât nu mai am fizic timp să-mi închei mediile și asta mi se pare o tragedie. (Important de menționat este faptul că am fost genul tocilar – descurcăreț – profitor în acei ani și de chiulit, chiuleam cu măsură).
Dar ceva, nu știu exact ce, din acei primi ani de școală mă face să-mi amintesc cu drag de ei. Poate amintirea doamnei învățătoare Dorca, poate faptul că mi s-a părut o perioadă (mai) ușoară din punct de vedere al lucrurilor pe care trebuia să le învățăm și al temelor pe care le aveam de făcut. Poate pentru că am oameni cu care am fost colegi dintr-antâia și am rămas amici până acum. Cel mai probabil este o combinație între toate cele de mai sus.
Dar e fun să descoperi că dintr-o perioadă a vieții tale care mai degrabă ți s-a părut stresantă, ai și bucăți lungi de timp de care îți aduci aminte cu plăcere. Și la un moment dat poate un terapeut mă va ajuta să descopăr ce anume s-a întâmplat de a reușit să transforme atât de tare amintirea acelor primi ani.

Acum stau în parc și mă uit la Mark cum se joacă (mă rog, se ceartă cu un copil și probabil că în curând vor începe și o partidă de lupte) și mă gândesc că în 6 zile va începe această nouă perioadă lungă și formativă din viața sa. Și, privindu-l, cu lipsa lui de griji și niciun stress privind temele, cât va dura bucuria lui în privința școlii? Câțiva ani? Câteva trimestre? Primele două zile?

Cine știe? E o combinație de atât de mulți factori, încât nimeni nu cred că și-ar putea asuma un verdict. Și nu sunt absurd, nu mă aștept ca să-i placă copilului meu școala. Prea mult. Sper doar să aibă norocul să întâlnească în această călătorie niște dascăli. Nu neapărat profesori, nu neapărat oameni hotărâți să-l scoată olimpic la material lor, ci dascăli: oameni cu drag de copii, cu drag de material lor și cu mare drag de a le insufla copiilor dragostea pentru fizică, geografie, limba latină sau mai știu eu ce.
Tare mi-ar plăcea să-l văd în anii ce vin, în unele zile ale săptămânii care nu sunt de weekend, că se trezește cu drag, știind că urmează o zi de școală mișto. Căci de-alea nașpa vor fi nenumărate, cu siguranță.

sursa foto: youtube.com

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*