Cine sunt cei 11 care au inițiat proiectul “Dă-mi 1 leu ca să construim un spital pentru copii”? am fost întrebat de multe ori în ultimele 10 zile. Și de ce 11?
La prima întrebare răspunsul e simplu: cei 11 sunt Iulia, Anca, Eugen, Dio, Ștefan, Adrian, Dan, Dumi, Florin, Călin și Alex. 11 oameni cu joburi, cu vise, cu hobby-uri, cu familii, cu echipe favorite. Cu griji, cu greutăți, cu facturi de plătit, cu lucruri care nu le ies. Unsprezece oameni ca multe alte milioane din țara asta sau de prin alte părți.
La a doua întrebare, răspunsul e și mai simplu: din întâmplare. Nu există un motiv anume, nu există o simbolistică în spatele numărului. Au existat 10 oameni cărora am apucat să le povestesc despre idee înainte sa o lansăm și care au zis pe loc că vor să se implice.
Dar, așa cum am mai spus, nu contează cine suntem noi. Pentru că e nevoie de mulți, mult mai mulți oameni care să vină lângă acest proiect pentru ca el să se realizeze. Nu contează cine l-a pornit, pentru că fără voi, toți ceilalți, el rămâne doar o idee. Frumoasă, nebunească, cu potențial, cu multe obstacole de trecut, dar tot doar o idee. Atâta timp cât nu reușim să ne strângem cât mai mulți în jurul ei.
De aceea vreau să vă povestesc azi de ce sunt mult mai convins ca acum 10 zile că vom construi acest spital. Sunt foarte multe motive, din care o să trec în revistă doar câteva.
Poate pentru că pe 25 februarie, la câteva ore de când am spus că “dacă fiecare român care trăiește în România ar dona 1 leu la 9 luni, am strange acești bani în 3 ani”, Virgil, un român care trăiește în Suedia și-a setat o plată recurentă de 20 euro/lunar până când vom strânge întreaga sumă. Apoi, în zilele următoare au venit donații de la români din Anglia, SUA, Canada, Australia, Cehia, Ungaria și multe alte locuri. Români care au ales să-și trăiască viața prin alte părți dar care se simt legați pe viață de această tară, a lor și a noastră.
Sau pentru că zilele trecute am primit un mesaj de la Kinga din Covasna care ne-a spus că vrea să doneze pentru spitalul nostru și care și-a cerut scuze pentru eventualele greșeli de exprimare, deși scrisese mai corect ca mulți alți oameni cu pretenții. Cineva din Cluj ne-a donat spunându-ne ca va dona și mai mult o dată ce anunțăm că vrem să extindem proiectul și în alte zone ale țării. Asta da viziune! Ilinca, o liceeană din Botoșani, ne-a scris și ne-a povestit cum vor ea și colegii ei din trupa de teatru să ne ajute. Și pot continua cu exemplele multă vreme de acum încolo.
N-am niciun dubiu că îl facem când văd câți oameni sunt dispuși să își pună la dispoziție, gratuit, timpul și cunoștințele pentru a susține proiectul. Fie că e vorba de proiectul pentru sistemul de instalații, de consultanță imobiliară, de servicii de IT, de muzică pentru spoturile de promovare, de doctori care vor să vină să facă gărzi sau psiho-terapie pentru viitori pacienți, multă lume a înțeles că orice ajutor contează, că România are nevoie de un astfel de spital și că împreună îl putem transforma în realitate.
Ieri, în timp ce cumpăram niște flori, doamna de acolo mi-a zâmbit larg și mi-a spus:
– Am văzut ce vreți să faceți. Să treceți pe la mine săptămâna viitoare să vă dau și eu 10 lei.
– Da, doamnă, mulțumim frumos!
– Da’ să nu uitați! Că vreau să dau și eu!
– Nu uit, doamnă, nu uit.
Și, da, știm că aceasta va fi cea mai mare provocare a proiectului. Cum îi convingem pe cât mai mulți de seriozitatea ideii și cum le câștigăm încrederea? Pentru că aproape oricine are 1 leu, 5 sau 7 pe care îi poate dona. Misiunea noastră este să îi convingem ca acest spital chiar are nevoie de fiecare leu.
Unsprezece oameni au avut o idee și au pornit un proiect. E nevoie de o țară întreagă pentru a-l finaliza și a construi acest spital.
Așa că dacă v-ați implicat deja, in orice fel, vă mulțumim. Dacă acum aflați de proiectul nostru sau dacă nu v-am convins, vă rugăm un singur lucru: să vă “depozitați” proiectul nostru într-un colț al minții. Pe care să îl vizitați din când în când. Pentru că în niciun caz acest proiect nu este despre sau pentru noi, cei unsprezece. El este despre și pentru noi, TOȚI.
Si, poate știți, poate nu știți. Dar este foarte mare nevoie de fiecare.
Follow
Send
Leave a Reply