Tu te-ai sinucide pentru copilul tău?

Este o întrebare la care mă tot gândesc de vreo săptămână încoace. Ok, știu cum sună asta, așa că hai să fac câteva preciări din start:
1. Nu, nu-mi trece prin cap să mă sinucid.
2. Da, ideea mi-a venit în haosul iscat de moartea/sinuciderea violentă a patronului Hexi Pharma.
3. Nu, nu îmi propun să lansez o nouă teorie asupra morții sale. Nu am nicio calificare și nici măcar vreo dorință să fac asta.
4. Da, mi se pare, momentan, o ipoteză la fel de plauzibilă ca oricare alta.

Oricărui părinte i se pune la un moment dat întrebarea Tu ce ai face pentru copilul tău?. Indiferent că este o discuție la o bere, după multe beri, sau o dezbatere serioasă, această întrebare nu cred că ocolește pe nimeni. Și, ca regulă, părinții se împart în două mari categorii de răspunsuri:
1. Aș face orice
2. Aș face orice este legal/moral.

Părerea mea personală este că, de fapt, cele 2 categorii sunt:
1. Cei care ar face orice.
2. Cei care nu recunosc că ar face orice.

Îm ambele situații de mai sus, eu mă număr printre cei care ar face orice. ORI.CE. Sigur, nu aș da în cap, nu aș minți, nu aș fura sau mai ziceți voi ce într-o situație oarecare. Dar dacă viața lui Mark ar fi într-un pericol real, mă cred în stare de orice pentru a-l proteja.

Așa că săptămâna trecută mi-am pus întrebarea ce aș face dacă cineva, o persoană despre care aș ști că are suficiente resurse și suficientă putere cât să-și ducă amenințarea la capăt, ar veni și mi-ar spune: Te sinucizi sau îți omorâm copilul?

Pentru că sunt o persoană care iubește viața și căreia îi place foarte tare sloganul live to die another day, am început să vin cu tot felul de soluții” M-aș duce la autorități….Aș fugi…Aș trece și eu la amenințări (dacă aș avea vreun as în mânecă).

Și toate, toate aceste soluții au două mari minusuri:
A. cum ar arăta viața mea din acel moment încolo, știind că oricând copilul poate muri din cauza mea?
B. Cum aș mai trăi, dacă al meu copil ar muri din cauza mea?

Sigur, în același timp am conștientizat că moartea mea nu ar fi nicio garanție că amenințarea nu ar fi dusă la capăt oricum.

Plus că, în realitate, una e să gândești această problemă ca pe una ipotetică, în care indiferent de soluția aleasă, nu pățești nimic, decât, eventual, ai parte de oprobiul prietenilor reali sau virtuali și cu totul, dar cu totul altă situație ar fi să fii în acea situație, când ar mai trebui să adaugi stresul respectiv, panica și mai știu eu ce.

Cu experiența de viață și de situații de viață de până acum, aș spune că sinuciderea nu mi se pare nicicând o variantă (nu iau în calcul cazul diverselor afecțiuni). Așa că răspunsul ar fi NU.
Dar apoi îmi aduc aminte că sunt tată. Și că n-am niciun dubiu că, într-o anumită situație, aș fi în stare de ORICE pentru copilul meu. Așa că…tu te-ai sinucide pentru copilul tău?

Sursa foto: pixabay.com