“Alex, clar!” Asta as fi raspuns pana acum ceva vreme, daca m-ar fi intrebat cineva cum mi-ar placea sa ma strige Mark. De ce? Pentru ca nu stiam. Nu stiam ce inseamna sa fii tata. Si credeam ca cea mai frumoasa relatie pe care as putea-o construi cu baiatul meu este cea de prietenie. Ca, de fapt, in spatele acestui “Alex” se ascunde ceva mai adanc, o incredere care il va face sa vina la mine pentru orice, bun sau rau.
Mama, cat de departe de adevar eram! Nu neaparat in ceea ce priveste cum as vrea sa ma strige (ajung si acolo imediat) ci in ceea ce priveste ce imi doresc de la relatia mea cu Mark. Pentru ca pe atunci nu stiam ca “tata” inseamna mult mai mult decat “prieten”. Poate nu pentru el…el ar putea decide in orice moment ca un prieten(a) de-al lui e mai important decat mine. Va fi dureros, dar n-am niciun dubiu ca se va intampla si mai cred ca e si normal sa fie asa. Ci pentru mine. VREAU sa fiu in primul rand tatal lui Mark. Daca voi fi suficient de destept incat sa ma includa si in cercul lui de prieteni, asta e bonus. Daca nu, sper sa nu ma dau batut.
Deci, cum mi-ar placea sa ma strige? Mai stiti scena de la sfarsitul lui “Jerry Maguire” in care Tom Cruise vine si tine un monolog de vreo 3 minute incercand sa o recucereasca pe Renee Zellweger. Si femeia il lasa pe om sa isi spuna toate of-urile si la un moment dat zice “Stop! You had me at hello!”
Asta-s eu, Mark. You had me at your first “Tati”.
Follow
Send
Leave a Reply