
– Iubire, mă duc până la Mega, tre să cumpăr ceva?
– Da, hai că-ți dau lista pe sms.
– N-am eu nevoie de listă. Spune-mi că țin minte…
– !?!?!
– Țin. Minte.
– Ok: 2 kile de roșii, 4 brânze, 3 iaurturi, pungi de gunoi, rolă de hârtie, hârtie igienică, zahăr, aceto, un unt și 2 cutii de lapte.
– Ok.
……………………
– M-am întors!
– Ai luat tot ce ți-am zis?
– Sigur! Am luat o cola și niște nachos…..mai trebuia și altceva?
Da, ăsta-s eu! Nu uit nimic din ce-mi zice Iulia că tre să cumpăr. Și dacă uit, aia e! Pentru că urăsc listele. Pe bune, când îmi trimite pe telefon vreo listă la care tre să dau scroll ca să ajung la capătul ei, mă apucă panica. Nu știu de ce, poate în subcoștient mă gândesc că nu apuc să le cumpăr pe toate până când se închide magazinul (deși magazinul de lângă noi e non-stop), poate mă gândesc că iar îi bag lu’ Domnu’ Mega sau lu’ Doamna HelpNet prea mulți bani în buzunar, cert e că lista, orice listă, și cu mine nu facem casă bună.
Și atunci am dezvoltat acest mecanism de a memora tot ce trebuie cumpărat. Sigur, memorez doar tot ce cred EU că trebuie cumpărat. Adică la noi în baie vă puteți lăfăi în hârtie igienică, iar înghețata nu prea se întâmplă să lipsească din congelator.
Când vine însă vorba de tampoanele demachiante sau de, hai să zicem, vreo mirodenie indispensabilă (după părerea uneia dintre noi, nu dăm nume) unei mâncări gustoase, sunt șanse mari să uit s-o cumpăr.
Iubita vieții mele are liste pentru orice. Și departe de mine de a o acuza de ceva. S-a născut femeie, atâta noroc a avut, să fie sănătoasă. Nimeni nu e perfect.☺ Dacă ea funcționează mai bine așa, cu liste, cine sunt eu să spun că nu e bine?
Eu, unul, prefer să trăiesc sălbatic. Și să cumpăr tot și orice trebuie cumpărat, atâta timp cât îmi amintesc. Sigur, asta înseamnă că uneori voi mânca seara un mezel asezonat c-un alt mezel, pentru că pâine sau legume am uitat să cumpăr. Sau înseamnă că uneori mă voi spăla pe cap cu gelul de duș al copilului (care, apropo, îmi face pielea scalpului atât de moale) pentru că o săptămână am omis achiziționarea șamponului.
Listele te ajută atunci când începi să uiți. Bine, și asta cu uitatul e tot relativ. De exemplu, am remarcat că de vreun an am multe momente în care sunt ca Dory din Finding Nemo: îmi propun să fac ceva, mă iau cu altceva și în 10 secunde am uitat ce voiam să fac inițial. Dar nu i-aș spune chestiei ăsteia uitare, i-aș spune….nu, e uitare, clar! Dar tot nu mă apuc de liste.
Pentru că listele sunt, după părerea mea, pentru oamenii bătrâni. Și eu am doar…. 38….de ani…..Mamă!
Plus că……mda, aici mai aveam ceva deștept de spus, dar am ui vă spun altă dată.
Leave a Reply