Apa si hartie igienica. La asta se limiteaza capacitatea mea de a lua decizii privind lucrurile care trebuiesc cumparate din Mega sau Carrefour. Ba nu, mai pot adauga linistit pungile de gunoi. In rest, am nevoie de indicatii. Precise.
Cel mai mare cosmar al meu este s-o aud pe Iulia zicand “…si ia si tu niste branza!”. Pentru ca de fiecare data patesc la fel. Plec de acasa extrem de increzator ca pot sa fac asta, ca ma voi descurca intr-un fel sau altul, ca e vorba doar de niste branza, nu de fizica cuantica.
Si apoi ajung in magazin. Si la raionul cu branza. Si brusc redevin copilul de 5 ani care s-a pierdut de parintii lui intr-un magazin unde au inceput sa anunte in boxe ca se apropie ora inchiderii si tot ce aveam eu in cap este cum voi ramane pe veci in acel magazin si ca asta va fi sfarsitul vietii mele asa cum o stiam pana atunci.
Poate exagerez. Un pic. Dar sigur ma comport precum caprioara care vede luminile farurilor venind direct spre ea. Ma blochez. Incep sa transpir abundent, desi in raionul respectiv e frig, ca sa nu se strice nenorocita de branza. Noroc cu creierul meu care nu ma tradeaza si imi repeta ca o mantra: “Ajutooooooooor!!!!”.
Va spun sincer, daca nu s-ar fi inventat telefonul mobil, un drum de-al meu pana la Mega ar fi fost presarat cu cel putin 3 iesiri din magazin pana la telefonul public pentru indrumari si alte 3 intoarceri intermediare pana acasa pentru confirmari. Datorita miracolelor tehnologiei, alegerea branzei se face in felul urmator:
Eu (incercand sa par stapan pe situatie): Uite, ma gandeam sa iau din asta de vacuta vrac, cum am mai luat…
Creierul meu: Ajutooooor!
Iulia (intelegatoare): N-am luat niciodata branza de vacuta vrac…ia si tu una de bivolita…
Eu (cu o piatra luata de pe inima): Bravo! Chiar mi-era pofta de-asta!
Creierul meu: N-o sa se ne descurcam!
Iulia: ai zis ceva?
Eu (peste 2 minute, usor rusinat, dar inca pastrand aparentele): Auzi, din aia buna cum luam de obicei nu par sa mai aibe, asa ca o sa iau brandul X, cel in ambalajul verde…
Creierul meu: Asta e un incapabil, fa ceva!
Iulia (empatica, intelegand deja suferinta prin care trec): Da, ultima oara cand tot de-aia ai luat, am aruncat-o pentru ca ai zis ca e cea mai oribila branza pe care ai mancat-o vreodata…Dar poti sa iei brandul Y daca nu gasesti altceva.
Eu (“salvat din nou de clopotel”, nonsalant): Bine, daca zici tu, am incredere in tine!
Creierul meu: Stii ca te sunam din nou in 3 minute, nu?
Iulia: tot mi se pare ca aud o voce de langa tine..esti ok?
Eu: sigur, totul e sub control!
Eu (peste 3 minute, vorbind mult prea repede): Iubire, astia iarau reasezat vitrinaaiadecacat, asa ca n-amgasitnimic, deci n-osamancambranza!
Creierul meu: Auzi, nu mai bine trimiteai tu copilul?
Iulia (regretand ca nu l-a trimis pe Mark): Iubitule, nu-ti bate capul! Doar vino acasa cum poti si cu orice ai cumparat pana acum, pentru ca e foarte bine!
Eu (inversunat de neputinta mea, neacceptand infrangerea): NU, ma duc la carne!
Creierul meu: Poate gasim de-aia de vita care esti!
Cred ca in privinta asta am ramas un comunist autentic. Pentru ca pe vremea aceea, era foarte corect sa pleci la cumparaturi cu o lista care arata asa:
Paine
Lapte
Branza
Detergent
Cartofi
Exact cu asta te intorceai acasa. Ma rog, daca le gaseai pe toate. Dar, daca gaseai paine, gaseai un singur sortiment de paine. Laptele era doar cel in sticla mare de sticla cu gura larga. Branza nu gaseai, deci nu conta. M-as fi descurcat fara probleme! Plus ca as fi luat de la mine, asa bonus, si o cutie de creveti vietnamezi!
Din fericire, vremurile s-au schimbat. Acum exista multe sortimente din care, cei care sunteti inzestrati de la natura cu aceasta calitate rara, puteti alege.
Eu nu posed aceasta calitate. Dar posed multe altele. La loc de cinste sunt 2:
1. Capacitatea de a refuza sa plec de acasa fara liste clare si foarte detaliate care, nu de putine ori, includ si ambalaje vechi (asa, ca sa n-avem discutii dupa)
2. Atentia sporita acordata lucrurilor cu adevarat importante din viata mea. Cum ar fi bateria telefonului.
Plus ca pot sa stau foarte multa vreme fara sa mananc branza.
Follow
Send
Poza facuta cu telefonul ambalajului e nepretuita!
Oh, da..oh, da! 🙂