Scrisoare deschisă către toți cei care-și lasă bradul la colțul străzii

Dragă iubitor de Crăciun,

Îți scriu în această posomorâtă zi de ianuarie în speranța că nu știi că ți-ai uitat bradul la un colț de stradă. Adică poate tu, om serios, ai plecat cu el spre ghenă sau spre vreo groapă de gunoi și cumva, nu știu cum, pe drum, ți-a căzut din brațe sau de pe mașină fără să-ți dai seama. Când ai realizat, poate ți-ai zis: Aoleo, unde mi-e bradul??? Băi, să știi că tot acolo e, la colțul stăzii. Cum care stradă? Aproape pe oricare găsești unul sau mai mulți brazi folosiți deci, uite, ai și de unde alege!

În cazul în care chiar tu l-ai lăsat acolo, sunt foarte curios ce-o fi fost în capul tău? Poate te-ai gândit că dacă s-a uscat atât de repede, la fel de repede se va și biodegrada și până-n februarie nu mai rămâne nimic din el. Fii atent pentru că îți voi da întreaga lume peste cap: Nu e așa! Ba, mai mult, sunt mari șanse ca dacă nu-l ia nimeni, când vei trece pe acolo prin septembrie – octombrie, ce să vezi, bradul să te privească cu dojană, probabil că mai gol de ace dar mai plin de pipi și de caca de diverse patrupede. Sau bipede, că mai sunt și d-ăștia.
Sigur, tu te bazezi pe faptul că el va fi ridicat de oamenii plătiți din banii tăi să țină orașul curat. Bun, aici avem trei probleme:
1. Ți se pare că avem un oraș curat?
2. Se prea poate ca acei oameni să spună că nu-i treaba lor să ridice brazii lăsați pe stradă.
3. Ți se pare că avem un oraș curat?

Și aici vine întrebarea la care nu-mi găsesc răspuns: Dacă tot l-ai scos din casă, ce te costă să-l lași la ghenă? Sau să-l lași lângă tomberoane fix în ziua în care știi că vine oamenii cu gunoiul? Adică, ce gândești tu în acele momente, stau eu și mă întreb: Hmm, de ce să-l las la gunoi de unde-l ia cineva sigur, când pot să mă mai chinui un pic și să-l duc la coțul străzii unde risc să se împiedice cineva de el și să rămână acolo mult și bine! Sau poate nu ți-a plăcut bradul și te gândești să-l faci de râs: Păi, fir-ai al dreacu’ de brad uscăcios, eu te-am luat să reziști până-n iunie și tu deja te-ai uscat!!?? La gunoi cu tine! Ba nu, la coțul străzii, să râdă toată lumea de tine, urâțenie maronie ce ești!

Sigur, aș putea să apreciez faptul că măcar nu l-ai aruncat pe geam. A, stai, că mai sunteți și d-ăștia! Unii dintre voi, chiar buni țințași! (fotografie văzută la Petru). Eu mă mir că încă nu s-a gândit niciun parlamentar să propună o zi națională în care, la ora fixată, să ne aruncăm toți bradul pe geam, în timp ce copiii se joacă în fața blocului. Ca un fel de ritual de trecere, așa: băi, cine supraviețuiește bradului va fi un demn reprezentant al urbei. Cine nu…bine măcar că am scăpat de brad!

Dar, uite, ca să nu zici că sunt cârcotaș, trebuie să-ți apreciez promptitudinea. Adică, n-ai stat pe gânduri, au trecut Sărbătorile, a stins Firea luminițele, hop și tu ai gonit bradul la colțul străzii. Ai fi putut fi ca posesorul bradului din titlul acestui articol care l-a aruncat abia la începutul lui mai, anul trecut, când l-am zărit și eu. Bine, omul cu mult bun simț (de așteptat, bradul se afla în fața unui bloc în care un apartament costă probabil pe la juma de million de coco) l-a pus într-o pungă, după cum se poate vedea în poză. Și sunt convins că în capul lui și-a spus: Băi, gata, am așteptat destul, ăsta nu-și mai revine, iar tre’ să cumpăr unu’ și anul ăsta! Dar, uite, îl las în fața blocului meu scump, si-gur cineva are nevoie de acest băț complet inutil.

Ce frumos!

A, da, de fapt ce voiam să te rog: dă-mi și mie adresa ta, am niște boarfe de aruncat și o masă veche de 25 de ani, mă gândeam să le las într-un colț al sufrageriei tale, n-am vreun dubiu că o să le ia cineva la un moment dat.

În rest, sper ca măcar să fii sănătos,

Un concitadin de-al tău