Scrisoare catre un pui de om

Draga Horia,

Maine se implinesc 2 saptamani de cand am lansat Alerg pentru Horia. Si acum, cand iti scriu aceste randuri, mai sunt vreo 56 de ore pana cand vom alerga efectiv pentru tine.
Desi n-am apucat inca sa ne cunoastem personal sunt foarte multe lucruri pe care vreau sa ti le spun. Si vreau sa ti le spun acum, cand inca emotiile imi sunt la un nivel, zic eu, acceptabil.

In primul rand as vrea sa iti marturisesc cat sunt de incantat! Nu cred ca gresesc cand spun ca sunt sute de persoane care s-au implicat in acest eveniment organizat special pentru tine. Si ca indiferent de efortul pe care l-a facut fiecare, datorita tuturor am reusit sa strangem pana in acest moment 12,000 de lei pentru tine!!!! Asta inseamna ca sambata dimineata va trebui sa alergam cel putin 120 de ture de Herastrau ☺. Si, de fapt, sunt convins ca numarul acesta va mai creste pana atunci.

Dar oricat de incantat as fi de banii stransi, si sunt foarte incantat, ca doar asta a fost scopul pentru care am pornit acest proiect, sunt cateva lucruri pe care vreau neaparat sa ti le impartasesc.

Si cred ca as putea incepe cu Eugeniu. Un alt om pe care nu il cunosteam pana acum 2 saptamani. El a aflat de alergarea pentru tine si mi-a dat un mesaj spunandu-mi ca nu poate sa ni se alature, fiind din Chisinau, dar ca in aceeasi zi si la aceeasi ora va alerga acolo cu gandul la tine. Si asa s-a nascut Alerg pentru Horia la Chisinau ☺.

As putea continua cu toti oamenii minunati care mi-au scris cerandu-si scuze ca nu pot dona dar spunandu-mi ca si-ar dori tare sa alerge pentru tine. Am fost impresionat de aceasta dorinta de a face bine altuia, indiferent de cat de greu imi este mie. N-am niciun dubiu ca fara ajutorul lor suma stransa pana acum ar fi fost mult mai mica.

Sau poate sa iti povestesc de Calin care mi-a scris inca din prima zi spunandu-mi ca din pacate nu ajunge, dar ca vrea sa ne vedem inainte sa-mi dea niste bani. Intre timp a facut cumva si vine si el ☺. Sau despre Stefania care mi-a scris tocmai din Cehia!!! pentru a-mi spune ca distanta nu are cum sa o opreasca sa te ajute. Sau despre Vlad cu care am alergat saptamana trecuta 2 ture de Herastrau pentru ca mi-a zis ca isi doreste foarte tare sa faca chestia asta pentru tine, dar pe 26 nu e in Bucuresti. Sau despre Narcis care a publicat articolul despre aceasta alergare pe hotnews.ro. Sau despre Mario care a citit articolul si in secunda 2 m-a sunat sa intru in direct la Radio ItsyBitsy sa povestesc. Sau despre Florin care mi-a zis ca vine in dimineata aceea special de la mare ca sa alergam impreuna pentru tine. Sau despre Costin care de fiecare data cand ma intalnesc cu el imi povesteste ca a mai strans 1, 2 alergatori/donatori ☺. Sau despre Andreea, mama de gemeni, care s-a intors luni din vacanta si azi mi-a dat un sms spunandu-mi ca va dona multe ture de alergat ☺. Sau despre Luisa si oamenii minunati de la CGS Romania care au contribuit cu cel putin jumatate din turele stranse pana acum. Sau despre Marian care a postat in toate grupurile de alergatori posibile si imposibile. Sau despre domnul Kiss pe care, iarasi, nu-l cunosc, dar care dupa vocea de la telefon parea sa fie destul de in varsta si care a dorit sa stie cum poate dona, chiar daca nu poate alerga. Sau despre toti prietenii parintilor tai care scriu in fiecare zi cate ceva despre tine si boala de care suferi acum.
Dar cred ca cel mai important pentru tine este sa iti povestesc ca ai 2 parinti minunati, 2 parinti care nu au incetat nicio o clipa sa lupte pentru tine si sa creada ca veti trece cu bine pentru aceasta incercare grea.

Sunt atat de multi altii pe care am uitat sa-i mentionez si imi pare rau pentru asta. Pentru ca fiecare in parte si toti la un loc merita felicitari. Asa ca iti propun ceva: peste vreo 15 ani tu organizezi un eveniment numit “Alerg cu Horia”. Iar eu ma angajez sa-i adun, cumva, din nou pe toti pentru inca o alergare. Am reusit o data, a doua oara ar trebui sa fie mai simplu ☺.

Dar, de fapt, toate lucrurile pe care ti le-am spus pana acum au fost felul meu de a-i onora pe toti cei care au ales sa incerce sa te ajute, fiecare cum a putut si s-a priceput mai bine.

Eu vroiam sa-ti spun tie un singur lucru….Multumesc!
Multumesc pentru ca, fara sa vrei si fara sa iti propui acest lucru, ne-ai oferit un lucru minunat.
Ne-ai oferit sansa sa ne ridicam capul din pamant, din gandurile si grijile noastre, din cotidianul care uneori ne copleseste. Si sa formam impreuna in jurul tau, din eforturile si energiile noastre, un zid etans. Iar apoi sa privim in ochi boala ce incearca sa te invinga si sa ii spunem doar atat: “Ba pe-a ma-tii!”

Pentru asta, pentru noi si mai ales pentru tine si familia ta iti doresc sa te faci bine, pui de om!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*