Scrisoare către părinții care îi amenință pe copii că nu mai vine Moș Crăciun dacă nu sunt cuminți

Dragă Părinte,

Ca să știm de la început cum stăm fiecare dintre noi, îți voi spune că dacă îi spui copilului tău că dacă nu e cuminte, n-o să vină Moș Crăciun, faci un lucru foarte greșit. M-am gândit inițial să scriu “din punctul meu de vedere” dar, nu, mi se pare un lucru greșit pur și simplu. Și o să încerc să îți spun și de ce.

În primul rând, mi se pare un șantaj groaznic pentru orice copil. Mă uit nu doar la al meu, ci la toți copiii din jur, așa cum îmi aduc aminte de mine, copil fiind: bucuria și nerăbdarea cu care așteptam această perioadă a anului, număratul zilelor până când descoperi ce cadou ai primit, bucuria descoperirii cadoului, toate acestea sunt niște elemente foarte importante ale copilăriei și ale dezvolăârii tuturor copiilor. Să îi spui unui copil atunci când face ceva ce nu îți convine ȚIE, da, nu unui bărbos extrem de simpatic, dar închipuit, este o formă de tortură, pentru că acel copil imediat simte că a dezamăgit, simte pericolul că ar putea veni ziua Crăciunului și el să nu primească nimic. Și asta e teribil de greu pentru copil.

Apoi, să îl faci pe un copil să creadă despre el însuși, spunându-i în mod repetat, că ar putea să nu fie suficient de bun pentru a primi un cadou de Crăciun…wow! asta e o chestie care odată sădită în mintea unui copil, are șanse să rămână acolo pe viață și să se transforme într-un demon cu care s se lupte toată viața.
Te-ai întrebat vreodată cum ar fi ca șeful tău să-ți spună de-a lungul unui an întreg, în funcție de toanele lui, că la cum te comporți, nu prea sunt șanse să promovezi sau să primești bonusul de sfârșit de an? Sau, dacă ți s-a întâmplat asta, spune-mi, te rog, cum te-ai simțit? Și ia acea tare a ta, multiplic-o de zeci sau sute de ori și poate așa o să înțelegi cum se simte un copil care aude că nu e suficient de cuminte, de bun, de silitor, de deștept etc pentru Moș Crăciun.

Și nu în ultimul rând: nu te gândești că atunci când va descoperi că nu există Moșul și că, de fapt, tu ești Moș Crăciun, adică el sau ea nu era suficient de cuminte, de bun, de silitor, de deștept etc pentru tine, va fi o lovitură grea de tot pentru el? Că și-a dezamăgit propriul părinte. Iar asta este, poate, cea mai grea povară de dus pentru un copil.

Sigur, tu o să-mi spui că niciodată nu-ți duci amenințarea la capăt, că de fiecare dată primește un cadou, de cele mai multe ori chiar ce își dorește. Și că, uite, a învățat mai bine după ce i-ai spus asta. Sau nu a mai făcut năzbâtii sau mai știu eu ce.
Așa o fi, dar cui îi face plăcere să fie mai bun, mai cuminte, mai silitor de frică? Nimănui. Și nimănui nu-i place să trăiască în tensiune, neștiind până în ultima clipă dacă a fost sau nu suficient de ce vrei tu pentru a primi și el un cadou. E groaznic să trăiești așa, adult fiind, de ce îți imaginezi că ar fi altfel pentru un copil?

Crăciunul ar trebui să fie Sărbătoarea copiilor. Iar noi ca părinți, ca adulți, ar trebui să facem tot ce ne stă în putință să le facem sărbătoarea asta cât mai frumoasă și mai fericită. Să se simtă speciali, așa cum sunt de fapt și cum îi vedem și noi în realitate, fiecare pe copilul său. Ar trebui să îi celebrăm, să îi încurajăm și, după posibilitățile și valorile fiecăruia dintre noi, să le îndeplinim cât mai multe dintre dorințe. Cu siguranță nu ar trebui să îi facem să creadă că această sărbătoare, Crăciunul, poate fi sau poate să nu fie pentru unii dintre ei. Că acel cadou al lor depinde de felul în care ne satisfac nouă așteptările. Că, hai să fim serioși, și noi am fost departe de ai fi niște îngeri, iar acum, ca și adulți, probabil că suntem la ani lumină de perfecțiune.

Iar dacă nimic din ce am scris până acum nu te-a convins, fă, te rog, acest exercițiu: amintește-ți de copilul care ai fost și de ce simțea el când auzea că Moș Crăciun ar putea să-l sară anul acesta pentru că nu a fost suficient. Amintește-ți panica, stresul, dezamăgirea, frica, frustrarea pe care le simțeai și pe care nu mai ai cum să le schimbi. Dar ai, din fericire, cum să nu le transmiți mai departe. Iar copilul tău merită asta din plin, așa cum ai fi meritat și tu pe-atunci.

Ce zici să facem Crăciunul acesta unul de neuitat pentru toți copiii, indiferent de ce au făcut sau n-au făcut bine în anul ce stă să se încheie? Ce zici să le arătăm mai degrabă ce minunați sunt, decât să le scoatem în evidență lucrurile care nu le ies perfect? Ce zici, încercăm? Mi-ar plăcea. Iar copiilor, cu atât mai mult.

Sărbători Fericite!

Un tată care iubește Crăciunul

 

sursa foto: https://editiadedimineata.ro/

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*