Scrisoare către băiețelul care iubea cărțile

Dragă Alexică,

Mulțumesc. Chiar dacă nu vei citi niciodată această scrisoare sau multe altele pe care ți le-am mai scris sau pe care ți le voi mai scrie, cred că e important s-o fac, pentru tine și pentru mine sau, mai corect, pentru cel ce vom deveni amândoi.
Mă gândesc mult la tine în ultima vreme, poate și pentru că Mark, băiatul meu, a ajuns la vârsta la care am amintiri cu tine și despre tine, și realizez că mi-e dor de tine, mi-e dor de acea perioadă, de viața simplă de atunci și de felul în care reușeai să te bucuri de lucrurile mici, zilnice, care ți se întâmplau. Uite, asta este o calitate pe care am păstrat-o din perioada aceea, așa că și pentru asta îți sunt recunoscător.

Dar motivul pentru care îți scriu astăzi este pentru a-ți mulțumi pentru nenumăratele cărți pe care le-ai citit tu. Să știi că nu doar că ți-au făcut ție copilăria mai frumoasă și mai plină, dar m-au ajutat și pe mine să descopăr un lucru pe care îl iubesc cu adevărat: să spun povești.

Vezi tu, după ce vei mai crește, nu știu de ce, dar cumva îți va intra în cap faptul că tu nu prea ai nicio legătură cu materiile umaniste. Scuze, adică cu limba română, gramatica, limbile străine etc. Așa că vei ajunge să faci liceul la o clasă de informatică fără să înțelegi sau să poți livra o boabă de programare. Vei continua cu o facultate economică, prin care vei trece doar pentru a-ți lua o diplomă. Va urma o perioadă în care vei face multe lucruri care-ți plac, unele care îți plac mai puțin și altele care nu îți vor plăcea deloc. Până când, o dată cu nașterea băiatului tău îți vei găsi curajul de a începe să scrii. Să pui povești pe hârtie, chiar dacă una virtuală…ok, lumea pe care o cunoști tu se va schimb radical, gen se vor împlini multe din lucrurile pe care ți le imaginai tu, citindu-le prin cărțile lui Jules Verne sau cele de science fiction.
Și, spre bucuria ta, vei descoperi că sunt destui oameni cărora le va plăcea să citească ce vei scrie. Se vor distra, regăsindu-se în textele tale, vor lăcrima citindu-le și vor simți nevoia să-și împartă propriile experiențe cu tine, doar pentru că tu vei avea curajul să o faci primul.

Ok, și uite așa am ajuns la mine, căci eu sunt cel în care te-ai transformat și care astăzi se bucură aproape zilnic scriind lucruri în jurnalul său, care nu mai este demult secret, ba din contră, este un fel de bibliotecă ca la tine la școală, de unde oamenii pot să vină să împrumute texte pentru a le citi, iar unii chiar să le fure (da, asta n-a dispărut încă din lume).

Dar trebuie să-ți mulțumesc, pentru că dacă am ajuns aici, în acest moment în care scriu și relatez sau inventez povești, acest lucru se întâmplă datorită ție. Tu ești cel care a sădit bucuria cititului în mine, tu ești cel care îți imaginai cum ar fi dacă vreodată în viața asta ai scrie și tu lucruri pe care să le citească alți oameni, tu ești cel care își lua textele pe care le citea ca puncte de plecare pentru multe alte povești dezvoltate în capul său și uneori transpuse în diverse jocuri. De la seria Poveștilor Nemuritoare, la Legendele Olimpului, la Cireșarii și orice carte de-a lui Jules Verne pe care ai putut pune mâna, bucuria ta nesfârșită de a mai descoperi încă o poveste, de-a vedea ce-ar mai fi putut inventa încă un scriitor, m-au făcut pe mine omul care sunt azi. Un om de care sunt mândru și pe care sunt sigur că ți-ar fi plăcut să-l cunoști și să-i povestești câte-n lună și-n stele, căci mie copiii mi se par cei mai buni parteneri de discuții.

Până data viitoare, puștiule, nu uita cât ești de grozav!

Ai grijă de tine,

Alex

Ideea acestei scrisori mi-a venit descoperind un proiect foarte frumos, cel dezvoltat de Medlife, un lanț de clinici care a dotat zonele de la intrarea în cabinetele medicale cu biblioteci. De ce? Sunt atât de multe motive, încât mi-e mult mai simplu să spun așa: De ce nu?

Cititul oferă oricărui om și în special copiilor posibilitatea de a călători oriunde își doresc, prin intermediul imaginației lor. Dacă am ajuns unde am ajuns, ca specie, ca societate, am ajuns datorită faptului că unii au scris și noi, ceilalți, am citit ceea ce au scris ei și ne-am folosit de aceste informații.
Progresul nu se poate realiza decât prin educație, educația are nevoie de informație și informația ți-o iei citind sau când îți sunt citite lucruri.
Cred că ar trebui să preluăm ideea celor de la Medlife și să le administrăm zilnic copiilor noștri câte o „rețetă de bine”, o poveste pe care să o citească ei sau să le-o citim noi. O poveste care poate nu ne mai impresionează pe noi, dar care are toate șansele să definească, acum sau peste 30 – 40 de ani, viața cuiva.

Sunt puține lucruri pe lumea asta care nu efecte adverse. Cititul, cred, este unul dintre ele. Să nu uităm acest lucru și să facem tot ce ne stă în putință pentru a transmite acest obicei mai departe tinerei generații.

Articol scris cu sprijinul Medlife, o clinică în care, alături de foarte mulți alții, Iulia și cu mine am avut toată încrederea că ne va ajuta să aducem pe lume un copil minunat. ☺