O dimineata nebuna

De cum isi miji unul dintre ochi si vazu cat arata ceasul, Jenny stiu ca urma o dimineata nebuna. Era deja 6:45 iar avionul ei decola peste doar 75 de minute.
– Fuck! fu tot ce putu sa ingane sarind din pat. Tom mormai ceva langa ea, dar cine avea timp sa-l asculte?
In drumul spre baie, Jenny baga un cap in camera lui Billy:
– Honey, Mommy’s late..really late! I gotta plane to catch so Daddy will take you to school…hopefully! 
Reusi, nici ea nu stia cum, sa iasa din casa la 7:10. N-ar fi trebuit sa faca mai mult de 25 de minute pana la aeroportul din Newark unde avionul spre San Francisco trebuia sa decoleze la 8:00. Deci, cu putin noroc, ar fi trebuit sa ajunga la timp.
Norocul parea insa s-o fi parasit in aceasta dimineata. Dupa ce ca uitase sa-si seteze alarma, nu reusi sa gaseasca niciun taxi timp de 5 minute. Ceea ce nu i se mai intamplase niciodata. Iar cand ajunse la metrou, acesta tocmai pleca din statie. Da, astazi clar nu era ziua ei!

7:50 arata ceasul cand ajunse la aeroport. Gasi repede o tabela imensa cu “Departures”, isi descoperi repede zborul si isi muta ochii catre ultima coloana. Acolo, alb pe negru, scria imperturtabil “Check-in Closed”. Jenny zburase de prea multe ori si pierduse alte cateva avioane la mustata ca sa stie ca nu avea niciun rost macar sa intrebe daca mai poate face ceva. Iar oamenii aia din California chiar aveau nevoie de ea astazi acolo. Urmau sa fie foarte dezamagiti, poate si mai rau.

In San Francisco era abia 5 dimineata, deci nu avea pe cine sa sune. Nici la biroul ei din New York nu avea inca pe cine sa anunte, oamenii incepand munca la 8:30. Asa ca se indrepta cuminte catre statia de metrou. Se gandea ca ii va fi mai usor in timpul unei calatorii cu metroul sa se hotarasca daca sa-si minta seful cu vreo poveste ticluita cu multa grija sau sa-i spuna simplu, adevarul.

Dupa vreo 5 statii in care cantarise cu grija ambele optiuni, se hotari sa spuna adevarul. Considera ca era un om suficient de important in firma cat sa ii fie trecuta cu vederea o asemenea greseala. Mai ales ca in ultimele 2 saptamani bagase cate 80 de ore la birou pentru un client nou care fusese extrem de multumit de munca ei.
E adevarat ca aceste saptamani ii erodasera un pic relatia cu Billy. Desi aseara venise devreme acasa, Billy o ignorase aproape tot timpul. Nu ii zisese nimic in fata, dar toata atitudinea lui si dorinta de a se juca doar cu Tom o facusera pe Jenny sa inteleaga cat era de suparat pe ea. Of, se gandea ea, el chiar nu intelege ca fac toate acestea pentru el. Ca sa ii fie lui mai bine si mai usor decat ne-a fost noua.
Da, Billy, si mie mi-ar placea sa petrecem mai mult timp impreuna, dar vom avea timp sa facem asta peste cativa ani. Acum trebuie sa profit de oportunitatile care mi se ofera, continua in gandul ei femeia.

Cu vreo 2 statii inainte de WTC, punctul terminus al liniei si locul unde cobora si ea, isi baga mana in geanta dupa telefon sa vada daca o cautase cineva. Si scotocind cu mana dadu peste o bucata de hartie de care nu-si amintea sa o fi pus ea acolo. O scoase, o despaturi si fata i se lumina cand vazu un biletel scris de mana usor nesigura a unui baietel de 7 ani:
I love you, Mommy. And I hope you have a great day!
Ramase cu biletelul in mana, zambind, pana trebui sa coboare. Ajunsa pe peron, vazu ca ceasul arata 8:44. Great day, my ass! isi zise Jenny. O sa intarzii si la birou.

De fapt, Billy avusese mare dreptate. Caci Jenny chiar urma sa aiba o zi deosebita. Si extrem de norocoasa. Altii insa, din pacate, nu. Caci in acea dimineata de 11 septembrie 2001, dupa numai 2 minute de cand Jenny coborise din metrou si in timp ce se indrepta spre cladirea ei de birouri, World Trade Center, aceasta fu lovita de avionul American Airlines Flight 11.
Iar zborul pe care tocmai il pierduse, United Airlines 93, urma sa se prabuseasca undeva in Pennsylvania peste aproximativ 79 de minute.

Follow

Send