Grădina Raiului, la începutul Vechiului Testament…
⁃ Adam, tu nu mă mai iubești!
⁃ Iar începi?
⁃ Nu, nu, am văzut eu că mai nou nu mai ai ochi doar pentru mine.
⁃ Femeie, ești nebună? Suntem doar noi doi, nu mai există altcineva.
⁃ Pe vremuri erai mai atent, simțeam că pentru tine, eu sunt singura…
⁃ Ăăă, păi, tu chiar ești singura!
⁃ Nu înțelegi…
⁃ Nu, chiar nu înțeleg. Spune-mi ce-am făcut greșit?
⁃ Lasă, e ok, dacă nu-ți dai singur seama, e ok. Sunt bine.
⁃ Ești sigură?
⁃ Da, da, zice Eva printre suspine.
⁃ O-chei! Dar dacă totuși ai avea ceva, ce-ar fi aia?
⁃ Aș vrea…aș vrea să fii mai atent la nevoile mele.
⁃ Îți lipsește ceva?
⁃ Vezi, nu înțelegi nimic. E în regulă, o să fiu bine. Suspinele se întețesc.
⁃ Eu chiar nu înțeleg ce se întâmplă.
⁃ Nu, sunt bine, nu-mi trebuie nimic.
⁃ Aha, ai vrea să ai ceva?
⁃ D-da, abia ținându-și în frâu lacrimile.
⁃ Ceva….frumos?
⁃ D-d-daaaa, lacrimile s-au pornit.
⁃ Ceva…pe care să ți-l iau eu?
⁃ Daaaaaaaaaa, plângând în hohote.
⁃ Și de ce plângi?
⁃ N-nu știiiiiiiiuuuuuu.
⁃ O, Doamne!
⁃
⁃ Să nu îndrăznești să mă bagi în discuția asta, se aude o voce baritonală de nicăieri.
⁃ După ce că m-ai deposedat de-o coastă s-o faci, nu puteai s-o faci și Tu normală?
⁃ Vezi că te trăznesc. N-ai zis tu că te plictisești?
⁃ M-am răzgândit. Mai bine plictisit și liniștit, decât să trăiesc zilnic în stresul ăsta din care nu înțeleg nimic.
⁃ Nu merge-așa! Spală-te cu ea pe cap.
⁃ Mulțumesc pentru nimic!
⁃ Te trăznesc, pe bune c-o fac!
⁃ Bun, femeie, să recapitulăm…
⁃ Deci, a trecut toată iarna și nu mi-ai luat nimic…
⁃ Aici nu e nicio iarnă, suntem în Rai!!!
Eva se uită urât la el:
⁃ Și cum mâine e 1 martie…
⁃ 1 martie? Calendarul nici nu s-a inventat încă, asta o să fie treaba romanilor peste multă vreme.
Eva se uită foarte urât la el:
⁃ Deci eu încerc să repar ce-ai greșit tu, iar tu te legi de detalii nesemnificative.
⁃ Dar eu n-am greșit nim…
⁃ Așa că aș vrea să-mi iei ceva.
⁃ Păi, hai să-ți iau un măr.
⁃ Nu, măr îmi iau și singură.
⁃ N-o lăsa să-și ia mărul, o să te înjure toți urmașii tăi, îi șoptește lui Adam vocea baritonală.
⁃ Vreau să-mi iei ceva drăguț. Poate un lănțișor?
– Nu știu ce-i ăla lănțișor și de unde inventezi toate cuvintele astea, dar cred că aș putea să-ți iau un măr-țișor?
– E din aur? Ca să se potrivească cu rochia galbenă la care visez!
– Aur? Rochie? De unde scoți chestiile astea care nu există?
– Nu-ți mai tu capul, după ce mușc din mărul ăla se vor schimba multe pe aici.
sursa foto: www.clipartfox.com
Follow
Send
Leave a Reply