E mișto să îmbătrânești!

Nu, nu-i mșto. Dar m-am gândit că poate mai fur niște click-uri de la oameni de vârsta mea mijlocie care citesc toate articolele care te păcălesc îți povestesc cât de tare e să ai o grămadă de ani. Și mie mi se pare același lucru: că 40 nu-i ca 20! Și nici n-o să mai fie vreodată!
Zilele trecute m-am reauzit cu un prieten foarte bun și foarte vechi. (fără nicio legătură cu subiectul: nu știu despre voi, dar eu nu mă simt ca vinul). Am vorbit la telefon și apoi l-am introdus pe whatsapp într-un grup de dinozauri, adică de oameni alături de care am jucat baschet când încă nu se inventase telefonul mobil. (pentru cei mai tineri dintre voi: a. da, au existat și astfel de vremuri b. da, în secolul trecut c. nu, asta nu înseamnă acum mai bine de o sută de ani). Și nu știu cum, dar mai ales de ce, omul ăsta a postat o poză pe grup, urmată de acest dialog:
Eu: Cine-i ăsta?
El: Eu.
Eu: Hahahaha! Nu pe bune, cine-i ăsta?
El: Eu. Mulțumesc, ești foarte drăguț.

Am inspectat poza mai atent și am remarcat că sunt perechea de ochelari, sub barba deasă și sub cele 15 kilograme în plus, părea, într-adevăr, să se afle un om care l-a înghițit pe prietenul meu. Ok, mai exagerez și eu, n-aveau cum să fie mai mult de 14,2 kilograme. Hai, mă, că glumesc, arăta normal, arăta bine că nu citește acest articol.

Apoi, cu cel mai critic ochi al meu, m-am uitat pe laptopul soției care are o poză de fundal cu mine: de acolo mă privea un bărbat semisuperb, pe numele lui Daniel Craig/James Bond. Ce ciudat, cred că laptopul ăsta schimbă singur pozele, din când în când. 
M-am privit în oglindă. M-am privit într-o poză de la 20 de ani. M-am privit din nou în oglindă. Chiar arăt bine că nu vedeți poza de la 20 de ani.
Apoi, ca orice femeie cerebrală, am scos un țipăt de panică. Căci am observat câteva modificări structurale ale corpului meu fizic și metafizic:

1. Părul: a rămas același din punct de vedere al cantității. Ciudat este doar că pare să fi intrat într-un proces de transhumanță, deplasându-se din cap spre pășunile mai goale ale spatelui.
2. Deși eu nu o văd, deci nu există, mi s-a spus că în vârful capului a început să-și facă loc un fenomen voodoo. Cică denumirea lui științifică este chelie, dar eu tot zic că n-are cum să mi se întâmple tocmai mie!!
3. Am câteva fire albe! Nu, n-ați înțeles: am câteva fire albe! Nu, tot n-ați înțeles: capul îmi este aproape alb de ceva vreme deja!!!
4. Barba mea rară până ieri-alaltăieri, este acum o chestie vie care în fiecare săptămână face eforturi uriașe pentru a se uni cu sprâncenele pe de o parte, și cu părul de pe piept care acum câțiva ani erau firicele de pe piept.
5. Din fericire, erecția matinală e. Când e, că uneori nu e. Da’ o înțeleg săraca, pentru că atunci când nu mă trezesc singur la 6:03, mă trezesc singur la 6:14. Cât de matinală să fie și ea?
6. În schimb asta cu trezitul devreme se compensează, căci dacă în timpul săptămânii mă trezesc devreme, în weekend dorm cel puțin până la 6:23 când se trezește Mark. Și nu vreți să știți ce boală am pe mine, gândindu-mă la toate acele dimineți când el n-o să mai fie acasă, plecat în vreo tabără sau la vreun colegiu, iar eu o să mă trezesc singur la 6, căci n-am auzit de om bătrân care să doarmă până târziu. Mă rog, cică mai primim un somn lung la un moment dat, dar nimeni înafară de Iisus și Lazăr nu s-a mai trezit din el.
7. Fiind o persoană timidă, îmi e rușine să-mi afișez burta, motiv pentru care mi-am ascuns-o sub o altă burtă.
8. Partea bună, căci întotdeauna există și o parte bună, este că nu m-am îngrășat cât prietenul meu. Adică de-al lungul anilor n-am pus mai mult de 4-5 kile o dată. Și ca să fie clar, în caz că totuși citește acest articol și se apucă să comenteze: oricât zice el că s-a îngrășat, eu am pus cu cel puțin 2 kile mai puțin ca el, ok?
9. Da’ nu mă plâng! 1,80m am avut toată viața mea, iar în ultimii 2 ani n-am scăzut niciun centimetru sub 1,78!

Am glumit, chiar e mișto să îmbătrânești! Asta în cazul în care ai citit titlul și, deși enervat de continuare, ai citit până la capăt, în speranța că povestea are un final fericit. Are!
Stai, câți ani ziceai că ai? 35, 40, 45? A, scuze, n-are!

Sursa foto: ‪‪www.dreamstime.com