Dialog cu Alex, la o cafea

– ….și, ce mai face Barcelona anul ăsta?
– Hehe, eu sper c-o să câștige iar tripla dar…să vedem…ai văzut că Messi s-a făcut blond?
– Blond? Ce l-a apucat?
– Habar n-am, probabil c-a simțit nevoia unei schimbări…s-a retras din națională, iar a pierdut finala Copei America…
– Aoleo…
– Da. Și, dacă îți vine să crezi, CR-ul a câștigat Campionatul European cu Portugalia!
– Pe bune!?! Și noi ce-am făcut?
– Nu vrei să mă lași să mă bucur și eu de sucul ăsta, a?
– Hahaha!
– …………..
– ……………
– …………….
– Auziți?
– Nu vrei totuși să-mi spui Alex?
– Aș vrea, dar nu știu dacă pot.
– Ok.
– Auzi…..ce fac ai mei?
– Bine…bine…
– Ah, ce mă buc
– Nu, știi ceva? Habar n-am ce fac, dar sigur nu fac bine. N-au cum.
– Dar credeți…crezi că vor fi mai bine?
– Ce-ai vrea să-ți răspund la întrebarea asta?
– Nu știu, adevărul.
– Nu cred că vor mai putea fi bine, cu adevărat, vreodată. Sper, poate, că, pe măsură ce va mai trece timpul, le va fi…cumva, mai ușor.
– ………..
– ……….
– Pot să vă întreb ceva?
– Te rog.
– De ce-am murit noi acolo?
– Offf, nici nu știu cum să-ți răspund la întrebarea asta.
– Puteți..poți, te rog, să încerci, totuși?
– Hm…știi care e tragedia acestei tragedii?
– Care?
– Că cei mai mulți dintre voi n-ați murit în acea noapte, acolo. Ați murit după câteva zile sau după câteva luni.
– ……..
– De ce-ați murit? Uite, eu cred că s-a întâmplat asta pentru că trăim într-o țară bolnavă. Și ipocrită. Sunt atât de multe lucruri care nu sunt în regulă în țara asta, încât e nevoie de multă muncă și răbdare ca să le schimbăm. Problema este că noi, toți, vrem schimbare….nu, țipăm că vrem schimbare, atâta vreme cât schimbarea nu ne afectează direct pe noi.
– Nu sunt sigur că înțeleg…
– Nici eu nu sunt sigur că înțeleg, dar asta simt. Simt că, oricât de groaznic sună asta, tragedia voastră ar fi putut fi șansa noastră.
– Și? N-a fost?
– O vreme am crezut că va fi. Acum…..
– Acum, ce?
– Uite, hai să îți dau un exemplu: în primele zile după tragedie, nu aveai loc să donezi sânge, dacă voiai…
– Și ăsta nu e un lucru bun?
– Ba da, e foarte bun. Doar că acum, la 9 luni distanță și de ceva vreme deja, e criză de sânge în toată țara. Nimeni nu mai donează, deși oamenii au nevoie în continuare de sânge pentru a trăi.
– Știți ce nu înțeleg? Dacă lumea vede “boala” din jurul său, de ce nu încearcă să se facă bine?
– Pentru că…..pentru că ar trebui să ne fie mai rău înainte să ne fie mai bine. Și nimeni nu mai vrea asta. Toată lumea s-a săturat să îi fie rău și consideră că a făcut prea multe sacrificii. Pentru că lumea nu mai e dispusă să facă lucruri pentru alții, dar se consideră îndreptățită ca alții să facă lucruri pentru ea. Pentru că toți spunem că “sistemul e bolnav” fără însă să acceptăm că și noi suntem sistemul.
– Hm…m-ați întristat…
– Te cred! M-am întristat și pe mine, auzindu-mă. Dar asta cred. Și nu pot să-ți spun în cuvinte cât mi-aș dori să mă înșel.
– ………
– ………
– Și zici că Barcelona are șanse la triplă anul ăsta?
– Poate. Sau poate câștigă United, Champions League. S-a dus Mourinho la ei.
– Da? O să fie interesant. Bine, eu am plecat. Mi-a făcut plăcere să stăm de vorbă.
– Și mie….Stai! Tu…cum ești….acolo?
– Hmmmmm….ce-ai vrea să-ți răspund?

 

Nu l-am cunoscut pe Alex Hogea, una dintre victimele din Colectiv, care n-a murit, de fapt, în Colectiv. Dar sunt atâtea întrebări la care el și ceilalți și familiile lor ar vrea niște răspunsuri. Pe care eu cel puțin nu le am, decât așa, la nivel teoretic.
Sper doar ca, peste ani, uitându-ne în spate, să ne amintim de Colectiv nu doar ca despre o tragedie, ci și ca un moment de cotitură pentru noi, toți. Poate peste niște ani.

Sursa foto: www.usatoday.com