Despre iubire

Am văzut într-o dimineață, în parc, 2 tineri frumoși care se iubeau. Sau păreau foarte îndrăgostiți unul de altul: se țineau de mână, își șopteau chestii la ureche și chicoteau, zâmbeau tâmp unul la altul. Făceau toate chestiile pe care le facem cu toții atunci când suntem îndrăgostiți, indiferent de vârstă. Dragostea lor răzbătea prin fiecare por și amândoi băieții păreau extrem de fericiți.

Cam pe-acum mă gândesc că unii dintre voi aveți o grimasă de dezaprobare pe față, ca să nu zic și altceva. Ce dracu’ ar putea să fie frumos la 2 homosexuali care se pupă?
Când o spui așa, mai ales cu voce tare și dezgust în glas, chiar nu prea pare că are cum să fie ceva frumos. Pentru că mulți oameni la asta reduc homosexualitatea: la o imagine care lor le provoacă repulsie și care, prin urmare, nu are cum să fie ceva ok. Iar oamenii aceștia, când află că ai lor copii sunt gay, recurg de foarte multe ori (din păcate) la gesturi extreme: bătăi, alungări de-acasă, dezmoșteniri, cuvinte gen prefer să te știu mort etc.

Pe de altă parte, toți părinții normali la cap spun că își doresc pentru copiii lor să fie fericiți. Sigur, aici încep tot felul de nuanțe, dar hai să nu intrăm în detalii.
Deci, îi vrem fericiți dar le interzicem ceea ce oricărui om de pe acest Pământ îi provoacă cea mai mare bucurie și îi dă, poate, cea mai mare putere: dragostea. Pentru dragoste suntem dispuși să facem atâtea, iar dragostea ne dă forța să mutăm munții din loc.
Ce importanță are pe cine alegem să iubim, atâta timp cât avem norocul acesta de a întâlni pe cineva pe care să iubim? Indiferent dacă acum sunteți îndrăgostiți sau nu, amintiți-vă cât de bine este să iubești pe cineva. Amintiți-vă nopțile (sau zilele) pasionale, telefoanele, sms-urile, poreclele și tot pachetul care vine o dată cu acest sentiment. Nu v-a înflorit un zâmbet pe față? (dacă tocmai treceți printr-o despărțire nasoală, probabil că nu, dar nu pentru sau despre voi e acest post ☺ ).

Cred că dacă mai mulți părinți ar încerca măcar să se gândească la orientarea sexuală a copiilor lor prin prisma iubirii și nu a unui act fizic, poate ar avea mai multă înțelegere. Pentru că și așa trebuie să le fie (copiilor) foarte greu în societate, ca să mai fie nevoiți să se ascundă sau, și mai rău, să fie ponegriți și acasă. Ce importanță are cu cine se bagă ea sau el în pat, atâta vreme cât acea sau acel cineva le pune un zâmbet pe față înainte să adoarmă și un altul de dimineață când se trezesc. De ce să le luăm șansa să-și manifeste iubirea cu aceeași intensitate cu care ne-a plăcut și nouă să ne-o manifestăm (și, sper, cât mai multora dintre noi, încă ne place).

Dragostea este un lucru minunat. Și este mult, dar mult, mai mult decât doar sex. Hai să punem în practică ceea ce susținem cu atâta vehemență în teorie și să ne dorim ca și copiii noștri să cunoască fericirea. Indiferent ce înseamnă asta.

(Până să îl am pe Mark, îmi spuneam că dacă va fi gay, eu voi fi ok. Nu-mi va conveni neapărat, dar voi fi ok, pentru el. Acum, când îl văd fericit și surâzător și cu chef de viață, îmi spun că pur și simplu nu contează. Fericirea lui chiar este singurul lucru care contează. Și sper doar să fie suficient de norocos încât să întâlnească pe cineva pe care s-o/să-l iubească și care să simtă același lucru pentru el. Viața e și așa prea scurtă și plină de neprevăzut ca să îmi bat capul cu lucruri pe care nu pot și nu vreau să le controlez.)

3 Comments

  1. Da, toti parintii normali isi doresc ca odraslele lor sa cunoasca fericirea, dragostea…pana la urma este cea mai importanta “realizare” a oamenilor: sa traiesti frumos langa cineva care sa te iubeasca sincer! Asa ca pana la urma nu conteaza daca este vorba de un el sau o ea. Dar, problema apare atunci cand cuplul de ei sau ele isi doresc copii….isi doresc sa iubeasca impreuna un copil sau mai multi….aici se complica situatia, chiar si in zilele noastre….in unele tari se poate adopta, in altele nu si apare frustrarea…..iti pui problema ca daca pot adopta un copil orfan, stilul de viata al parintilor poate influenta viziunea si conceptia copilului asupra sexului viitorului partener de viata. este corect? eu inca nu pot raspunde la intrebarea aceasta.

  2. Te citesc de mult!
    Te pretuiesc si imi plac postarile tale!
    Dar acest ultim post nu reflecta ce crezi tu cu adevarat!
    Si zic asta nefiind impotriva gay- lor! Dimpotriva!
    Din randurile scrise de tine simt ca nu esti convins, si ca nu asta crezi tu! Ci doar asa e ,,politicaly corect,,
    E un trend in ultimul timp : sa ne prefacem ca acceptam persoanele gay ! Doar asa ca e o moda!
    Repet: nu am nimic cu cei care au alta orientare sexuala ci doar cu cei care i sustin doar pt ca asa au citit in carti ca e bine, sau pt ca asa e moda!

    • Clau, mulțumesc că mă citești. Și îmi pare rău că așa îți sună postul meu. Nu o să încerc să te conving că nu ai dreptate pentru că ar însemna să devin defensiv. Plus că fiecare are dreptul la opinia sa. 🙂
      Nu-mi amintesc să fi scris vreun post pe acest blog doar de dragul de a scrie, iar acesta nu face excepție. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*