Ce au in cap parintii cand isi mint copiii? Nimic, daca ma intrebati pe mine. Dar cum nu ma intrebati, voi spune si eu ce zice majoritatea: incearca sa ii protejeze. Hai sa vedem…
Cum isi protejeaza copiii cei care le spun ca pe ei “i-a adus barza”? Castigand niste timp, zic ei, pentru ca mintea copilului sa se mai “coaca” si sa poata intelege cu adevarat care-i treaba cu “dansa intr-insa”. Ce se intampla de fapt: copilul afla din alta parte cum stau lucrurile. De cele mai multe ori, afla (sau si mai rau, vede) o poveste sordida, cu “p#la”, “pi$da”, “f#t#t” etc. Si asta in loc sa afle de la parintii lui/ei despre cat de frumoasa poate sa fie dragostea intre doi oameni care se concretizeaza in nasterea unui copil.
Cum isi protejeaza copiii cei care le spun ca “nu mai e suzeta, a mancat-o monstrul din dulap”? Ii feresc de rusinea publica, zic ei. Ok, deci preferi ca in loc sa se faca de ras (in mintea ta) in public, sa ii fie frica de un personaj negativ imaginar care locuieste cu el/ea in casa si care apare din cand in cand (cand iti convine tie, parinte) ca sa rezolve toate lucrurile pe care copilul nu le face ok, din punctul tau de vedere. Pentru ca sigur daca l-ai invocat la suzeta, l-ai pomenit si cand ai vrut sa scapi de vreo jucarie care te enerva (“a mancat-o monstrul din dulap”), sau cand copilul nu s-a spalat pe dinti (“monstrul din dulap mananca nu doar suzete si jucarii, dar si pe copiii rai care nu se spala pe dinti”).
Cum isi protejeaza copiii cei care le spun “daca nu mananci asta, nu o sa mai cresti”? Asigurandu-le o alimentatie sanatoasa, zic ei. Va rog, permiteti-mi sa fiu extrem de malitios si sa reformulez propozitia anterioara: asigurandu-le o alimentatie sanatoasa, zic ei muscand cu pofta dintr-un kebab sau hamburger delicios de la McD. Ei oare nu aud in jurul lor povestile cu “nu mai pot sa vad in fata ochilor X de cat m-a indopat maica-mea cu el”? Sau poate li se pare ca fiind doar locul 3 in Europa (statistica 2013) la copii obezi nu este suficient de meritoriu? Ca putem aspira la mai mult?
Cum isi protejeaza copiii cei care le spun “bunicul/bunica/hamsterul/cainele n-a murit, a plecat intr-o vacanta lunga”? Ferindu-i de suferinta. Aha, deci nu il/o fac sa sufere ca cineva murit. Ci ii spun ca acel cineva il/o iubea atat de putin incat a ales sa plece si sa nu se mai intereseze de el/ea. Sau, si mai rau, il fac pe copil sa isi inchipuie (poate o sa va surprinda, dar copiii chiar au o imaginatie bogata!) ca el a gresit atat de rau cu ceva incat bunicul/bunica/hamsterul/cainele a preferat sa il excluda din viata lui.
Cred ca cei care isi mint copiii fac o MARE greseala. Si am sa incerc sa va explic de ce:
1. Nu exista nicaieri pe lumea asta un adult care: sa mai umble cu suzeta in gura, sa nu manance, sa fi ramas pitic pentru ca nu a mancat, sa mai creada ca barza ii aduce pe copii, sa mai stea cu pampersi etc.
2. Mai repede decat credem noi, copiii isi dau seama cand ii mintim. Si atunci, obisnuindu-i asa, cand vor avea cu adevarat nevoie de sfatul nostru, vor alege sa il ceara il alta parte.
3. Suntem in epoca internetului, oameni buni! Poti afla orice despre orice in maxim..cat, ziceti voi? 10 secunde?…
4. Cum credeti ca se simt copiii (ganditi-va la voi cand erati copii) cand se duc in grupul lor de prieteni si realizeaza ca sunt singurii care de fapt nu stiu cum se fac copiii/ca le-a murit bunicul? Vreti sa vina urland la voi si sa va zica ce le-au spus prietenii lor?
5. Cati dintre voi (eu nu) ati primit o educatie sexuala acasa? Ok, asa ma gandeam si eu. Si v-a fost bine? Asa ma gandeam si eu.
Pe bune, intr-o epoca in care s-au scris carti pentru copii despre cum se fac copiii sau despre cum sa ii pregatim pe copii pentru moartea lor, unii aleg in continuare sa minta?
Si stiti de ce cred eu ca fac chestia asta? Nu pentru ca vor sa le faca viata mai usoara copiilor. Ci pentru ca vor sa isi faca ei insisi viata mai usoara. Si asta mi se pare mie foarte in neregula.
Follow
Send
Fiind printre cele mai mici cititoare ale tale nu ma pot abtine sa nu abuzez de caseta ta de comments. Imi iubesc parintii si prin comparatie cu alti parinti ai prietenilor, ai mei sunt mega minunati, cu toate greselile lor si permanent damage-urile facute cadou (care se iarta cand la 19 ani te trezesti cu copilul). Totusi, cea mai mare dezamagire si ranire a increderii a fost cand am aflat de la colegi ca “fetitelor o sa le curga sange dintre picioare in fiecare luna” si ca “mama ta cu tatal tau fac sex, adica tatal introduce ceva in mama ta”. Oroare. Bocete. Alergat in casa rosie, implorand sa mi se zica adevarul si neintelegand cum de m-au mintit in asa hal (mai ales ca stabilisem impreuna sa ne spunem totul). Imi amintesc ziua aia de parca a fost ieri. Si raspunsul alor mei, care a condus la prima usa trantita in viata mea a fost “hai sa iti zica tati cum se iubesc albinutele si iepurasii” 🙂