Mi-au trebuit 32 de ani si cateva luni ca sa stiu ce vreau sa fac pe lumea asta. Sa fiu tata. Ok, de fapt sa fiu CEL MAI BUN TATA. Tatal perfect. Un tata cum n-a mai fost altul pana la mine.
Mi-a trecut repede. Mai exact, dupa prima zi si prima noapte in care am ramas singuri cu Mark acasa. Ma rog, mie in continuare mi se pare o mare realizare ca am supravietuit.
Asa ca mi-am setat un alt obiectiv. Sa incerc sa fiu cel mai bun tata pentru Mark. Habar n-am cum m-am descurcat pana acum. Si sigur nu voi avea niciodata un raspuns clar daca am reusit sau nu sa-mi ating obiectivul. Vor fi momente cand voi spune ca da, am reusit. Vor fi multe, dar multe, alte momente cand ma voi simti mizerabil. Cand voi dezamagi si ma voi simti dezamagit. (Nu de Mark, el nu are cum sa ma dezamageasca, orice ar face pe lumea asta.) Dar sunt ok cu asta. Si nu imi mai doresc sa fac altceva, ca un “full time job”. De ce? Pentru ca este primul job in care ma sint cu adevarat folositor. Si simt ca pot sa imi aduc contributia la ceva maret. Pentru ca indiferent ce va face el cu viata lui, pentru mine va fi ceva MARET.
Si poate atunci, in sfarsit, Sindicatul Mondial al Parintilor imi va acorda binemeritatul titlu de CEL MAI BUN PARINTE DIN LUME. DE VREODATA.
Follow
Send
Leave a Reply