Analiza literară a câtorva înjurături românești

Un banc vechi dar foarte bun din folclorul popular zice cam așa:

Se organizează un concurs internațional de înjurături, câștigător urmând a fi declarat cel care poate înjura cea mai lungă perioadă de timp, fără să se repete. Vine americanul pe scenă:
– Fuck off, you motehrfucker……
1 oră și 37 de minute, juriul este foarte impresionat. Urcă francezul pe scenă:
– Merde, putain…..
4 ore și 16 minute! Juriul este în extaz. Românul, timid, urcă și el spre scenă și, în ultimul moment, se împiedică de un prag:
– Futu-ți gâții mă-tii de prag cu cine te-a pus acolo, clăti-mi-aș……
După 24 de ore de înjurături non-stop, realizând ce-a făcut, românul se oprește dintr-o dată și, stresat, se întoarce spre juriu:
– Pot să încep?

Da, românii sunt foarte buni la înjurat. Atât de buni, încât sunt convins că dacă s-ar organiza de-adevăratelea un astfel de concurs, am fi declarați putere mondială. Suntem atât de inventivi când vine vorba de a înjura pe cineva, încât dacă am folosi măcar o parte din această energie către ceva cu adevărat folositor, probabil că angajatorii nu s-ar mai plânge că nimeni nu muncește în România. Zic și eu, nu dau cu parul.

Cu toate acestea, unele înjurături sunt atât de…ciudate, încât merită să ne concentrăm puțin asupra lor pentru a le analiza cât mai în adâncime. Pentru că o dată ce le auzi, nu poți să nu te întrebi dacă nu suntem, de fapt, foarte proști sau, și mai rău, necrofili. (dacă nu știți sigur ce înseamnă cuvântul ăsta, să vă fie rușine și să faceți ca mine, adică să-l căutați pe google).

Am selectat 5 înjurături pe care, deși le mai folosesc și eu uneori, dacă te apleci un pic asupra lor, vei descoperi că sunt de-a dreptul aberante:

1. Mânca-mi-ai p@la! De ce? Pe bune, de ce ți-ai dori asta, mai ales de la cineva cu care pari să fii la „cuțite”? Nu mai punem la socoteală faptul că, probabil în câteva părți ale acestui glob, unii chiar s-ar bucura de o asemenea invitație. Dar cum să tentezi pe un dușman cu așa ceva? Păi dacă te ascultă și începe să muște pofticios din ea? Că nu zici „rumeg-o un pic și apoi scuip-o și du-te-n viața ta”, ceea ce ți-ar mai oferi ceva șanse de scăpare. Nu, tu-i impui încă din enunț să meargă până la capăt. Ok, și dacă el sau ea face asta, ce faci tu după aceea?
– Bună ziua, domnule doctor!
– Bună ziua, ce problemă aveți?
– Mi-a mâncat unu’ p@la!
– Mvaaaai, ce necaz pe dumneavoastră!
– A, nu, e-n regulă, eu l-am pus s-o facă.
– !?!?!?!

2. Să-ți f%t morții mă-tii-n gât! Din start, avem aici fooooarte multe probleme:
a. Presupunând că cel pe care-l înjuri e un adult, asa înseamnă că mama lui este deja bătrână. Iar morții ei, cel mai probabil, sunt trecuți de 100 de ani. De ce ai vrea să f*ți pe cineva de peste 100 de ani?
b. Și nici măcar nu am început să discutăm despre faptul că vrei să f*ți niște oameni decedați.
c. Și dacă până acum nu te-a legat nimeni pentru un tratament cu electroșocuri sau pentru o lobotomie, cum te-ai gândit să f*ți niște morți tocmai în gât? De ce acolo și nu în tibie, de exemplu? Că oricum nu mai contează și te face să pari ca un om care a rămas repetent la anatomie, pe bune. Dacă tot ai astfel de plăceri, măcar fii anatomic corect: Să-ți f%t morții-n oase! Că altceva oricum n-a mai rămas din ei.

3. Luaț’-i-aș morții-n p@lă! Asta se leagă foarte bine cu înjurătura de mai sus, dar aduce un element de surpriză în plus, pentru că autorul se învăluie un pic în mister, nefiind foarte clar dacă expresia „să-i iau în p@lă” este exprmată în sens propriu sau figurat.
Sensul propriu nu pare cel căutat aici, pentru că ar fi extrem de ciudat (ca să nu mai zic incomod) să încerci să fixezi pe cineva (chiar și mort) în vârful penisului și să defilezi cu el așa, la promenadă. Ca să nu mai zic că mai mult ca sigur este și ilegal.

4. Căca-m-aș în capul tău! Cum, mai exact? Ok, asta poate este doar o problemă a mea, căci eu mă stresez și când trebuie să merg la pipi într-o toaletă publică la mall sau cinema. Dacă mai sunt oameni pe acolo, mă inhib și abia, abia reușesc să duc actul la bun sfârșit.
Așa că mă întreb, pe bună dreptate, zic eu, cum ai putea să te defechezi când cineva stă imediat sub tine? Nu e complicat? Adică, pe bune, asta n-ar trebui să fie o chestie plăcută, care să te implice doar pe tine și un WC sau, în cel mai rău caz, o bucată de pământ?
Și ce te faci dacă cel căruia vrei să-i faci asta este genul vorbăreț:
– Și, ce-ai mai făcut? Cum merge treaba?
– Păi, după cum vezi, nu prea merge. Poți, te rog, să taci din gură?
– A, da, scuze…..Și, ce zici de vremea asta?

5. Pi$a-te-ai-n c*r! Asta pare de-a dreptul o provocare, mai degrabă decât o-njurătură. Nu cred că e omenește posibil să-ți faci tu însuți chestia asta. Pentru că înjurătura nu zice „pe c*r”, ceea ce oricum ar fi suficient de complicat. Ci, „în c*r”, ceea ce înseamnă că pe lângă faptul că ar trebui să învingi, cumva, gravitația, ar trebui să fii și un fel de Robin Hood al jetului de pipi.
Sigur, aș putea să vă fac o schemă cam cum cred eu că s-ar putea încerca chestia asta, dar nu, nu pare fizic posibil. Și, de fapt, poate spunem asta doar pentru a-l face pe celălalt să se simtă prost pentru că nu poate realiza acțiunea asta. Nu? Sau cum?

Râdeți, voi, râdeți, dar unele chestii chiar merită cercetate mai atent. Așa că dacă mai aveți și alte înjurături pe care ați dori să le analizez, vă rog să mi le trimiteți și promit să le disec în curând.

2 Comments

    • O părere excelentă, căci această bijuterie a limbii noastre se cere analizată, nu? Stay tuned! 🙂 🙂 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*