Pregatiri de nunta

Nu-mi vine sa cred ca Paulica al meu se-nsoara cu…ea. El, barbatul bine si sarmant, el care ar fi putut sa-si aleaga pe oricine sa ii fie alaturi a ales-o pe Crina, o fata care n-are nimic. Nu ma refer la partea materiala, ma refer la tot restul: mi se pare ca are ochii usor bulbucati, o burtica de zici ca e constant gravida in luna-treia si niste picioare de fotbalist. Ce-i al ei, insa, e pus deoparte: e o ditamai pitica la cei 161cm ai ei.
Ok, poate ca sunt un pic…un pic mai mult rautacios, dar nu ma asteptam ca tocmai ea sa mi-l “fure” pe Paul. Ma stiu cu el din clasa a 5-a de cand aveam amandoi 11 ani. Adica de 20 de de ani. Am trecut prin multe impreuna: ne-am fost alaturi la despartiri de gagici (ma rog, mai mult eu lui) si nu ne-a fost frica niciodata sa plangem unul in fata celuilalt (ma rog, mai mult mie). Cert e ca Paul inseamna atat de mult pentru mine si acum se casatoreste cu asta. 
Ba l-a mai si convins sa faca nunta dupa capul ei: cu putini invitati (normal, daca femeia n-are prietene), cu mult fast (bineinteles, are Paul al meu de unde). Si, cum altfel, cu o luna de miere in Seychelles. A, da, iar lovitura de gratie a fost aranjamentul invitatilor la mese: ne-a asezat ea pe toti dupa pofta inimii ei. Nici macar pe parintii lor nu i-a lasat sa stea la masa mirilor. Cica “nu se mai poarta”. Modern e sa stea doar mirii si nasii. Si uite-asa am ajuns eu la cea mai buna masa, daca incepi numaratoarea de la WC-uri.

Tot ce-a reusit sa faca Paul a fost sa organizeze aceasta cina inainte de nunta, doar cu cei dragi. Ma rog, si cu ea. Ei doi, nasii, parintii lor, eu si parintii mei. Ne stim de atat de multa vreme incat suntem practic o familie.
Asezati cu totii la masa, mancam si povestim diverse lucruri cand, la un moment dat, Paul se ridica in picioare cu paharul in mana:
– Dragii mei, ma bucur nespus ca sunteti cu totii aici in aceasta seara, alaturi de Crina si de mine. Am vrut in mod deosebit sa organizez aceasta cina doar pentru noi, deoarece sunt convins ca sambata o sa fie o nebunie si n-o sa apucam sa stam prea mult de vorba.
– Bravo, buna idee!
– Sa ne traiti!
– Si sa ne faceti multi nepoti!
Parintii si vorbele lor “spirituale”. Simt ca fierb, simt ca ar trebui sa zic si eu ceva. Apoi, parca citindu-mi gandurile, Paul se uita adanc in ochii mei si continua:
– Si in mod special as vrea sa ii zic cateva cuvinte lui Radu…Radule, esti alaturi de mine de 20 de ani la bine si la rau..probabil ca ma cunosti mai bine decat parintii mei, mai bine decat ma cunosc eu….
Simt cum mi se pune nodul in gat si mi se umezesc ochii…of, iar o sa plang….ii ascult cuvintele si nu sunt in stare decat sa dau din cap aprobator.
– Iar daca exista vreun fir rosu in viata mea, acela esti tu….si sper ca acest lucru sa nu se schimbe niciodata….pentru ca fara tin…
Se opreste brusc. Cred ca abia acum a vazut cu adevarat lacrimile care deja imi curg siroaie pe obraji.
Vad bine? I s-au umezit si lui ochii? Incepe sa-si miste capul din stanga-n dreapta, apoi se intoarce brusc catre Crina:
– Iubito, imi pare rau, dar nu pot face asta, zice el si se intoarce catre ai lui. Mama, tata, mama-soacra, tata-socru, imi cer scuze dar il iubesc pe acest om…

Da! Da! Da! Am asteptat sa aud asta de 20 de ani. Tasnesc in picioare si incep sa vorbesc fara sa respir:
– Mama, Tata, si eu imi cer scuze. Pentru ca si eu il iubesc pe Paul. Paul, te iubesc. Te iubesc! Te iubesc! Cred ca te iubesc din clasa a 7-a. Si n-are de ce sa iti para rau. Da-o-n cacat pe proasta asta, si-asa e urata. O sa te fac fericit cum nicio femeie n-ar putea vreodata.

Am zis tot! Acum pot sa respir si sa privesc in jur: toata lumea se uita la mine. Adica toti de la masa noastra, vreo 2 chelneri si vreo 2 mese vecine mai apropiate.
Apoi, ca la un meci de tenis, toate privirile se intorc de partea cealalta a mesei si il fixeaza pe Paul. Iubitu’ de el, pare atat de dezorientat.
– ……dar il iubesc pe acest om ca pe un frate si, oricat de tare v-ati supara, vreau sa stea cu noi la masa la nunta.

Privirile se muta din nou la mine. Da, e clar: tocmai m-am facut de rahat in cel mai josnic mod cu putinta. Nu se poate sa fie ceva mai rau decat atat.
– Sunt gravida! tipa fericita Crina, cu vocea ei stridenta si enervanta, pe care am uitat s-o mentionez.
E, ba uite ca se poate!

Follow

Send