Copilul meu e rău de foame

Ori de câte ori am un dialog cu băiatul meu atunci când îi este foame, mă gândesc ce insight mișto au găsit oamenii ăia de la Snickers. Ieri, după ce a stat și s-a jucat vreo oră și jumătate în parc și după ce l-am anunțat, ca o surpriză la care nu se aștepta, că putem merge să luăm pizza lui favorită, a avut loc următorul dialog:
– Cât durează să luăm pizza?
– 20 de minute au zis, că e foarte aglomerat.
– Oooof, bine, fie.
– Și te-aș ruga, dacă poți, să nu mănânci în mașină, ca să mâncăm toți trei acasă, ca o familie.
Liniște. În timp ce ne plimbam cu mașina ca să treacă cele 20 de minute, mă uit în oglinda retrovizoare și văd Alienul pe cale să explodeze:
– Pare că ești nervos…
– Păi normal că sunt nervos, că mai durează o oră până mănânc.
– O oră?
– Da…auzi, durează 20 de minute până e gata…
– Dacă nu mai poți, e ok să mănânci în mașină…
– …și apoi mai durează cel puțin 40 de minute până ajungem acasă.
– 40 de minute?
– Cel puțin?
– Eu sunt convins că în 10 suntem acasă…și oricum, nu știu dacă m-ai auzit, dar poți mânca în maș…
– Nu vom fi în 10 acasă! zice, deja cu un nod în gât.
– Ok, vom fi, dar nu asta e discuția. Tu m-ai auzit când ți-am spus că nu am nicio problemă să mănânci în mașină?
– Nu vreau! Că tu ai zis ca să mâncăm ca o familie și acum nu pot mânca în mașină!
AAAAaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
– Nu știam că îți este atât de foame, așa c…
– Da, îmi este atât de foame, că am stat și mult în parc și…
– Dar mai devreme nu voiai să pleci!?!
– Dar trebuia să știi că îmi va fi foame!!
AAAAAAAaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
– Ok, uite, tu, când îți este foame, faci foarte urât și te răzbuni pe mine și chiar nu vreau să ne certăm. Deci, mănânci unde vrei și chiar îmi este ok.
– Nu mă răzbun pe tine, dar îmi este foame! țipă, cu lacrimi în ochi. Și nici nu le-ai zis ălora să facă pizza mai repede!
Respiră, Alexandru, respiră!

Nu, nu a mâncat în mașină. Cumva, a găsit îl el această forță shaolin de a rezista până acasă și a mânca cu toții. Iar când a terminat, mi-a spus:
– Mmm, ce bună a fost, mulțumesc, tati, că am luat pizza, au trecut foarte repede cele 20 de minute!
– ^%$#@(*&&% de copil cu cine te-a făcut și cu nervii tăi! *&$#@$%^*&^$#!!!!!!!

În gând, bineînțeles.

Seara, am luat-o de la capăt: la o terasă, m-am dus la el să-l întreb dacă îi este foame. Mi-a zis că nu…ăăă, ba da, un pic, dar nu vrea…ba vrea ceva de mâncare. Iar apoi, până a venit mâncarea….*^^#@@$*&%%$# de copil cu cine te-a făcut și cu nervii tăi!

Voi? Bine, sănătoși? ☺

Sursa foto: https://www.hollywoodreporter.com/