Oamenii care fac sport de performanță, indiferent de nivelul la care ajung în cariera lor, îți pot spune la un moment dat foarte multe lucruri grozave pe care le-au învățat datorită acelui sport, oricare ar fi el: despre importanța muncii și a repetiției până aproape să înnebunești, despre ideea de echipă (dacă e un astfel de sport), despre renunțare, despre revenire după o înfrângere usturătoare șamd.
Aș putea să povestesc și eu astfel de lucruri, pentru că le-am trăit. Am jucat baschet vreme de 11 ani, până la nivel de națională de juniori, fiind considerat într-o vreme unul dintre cei mai buni reprezentanți ai generației sale (cei născuți în 1978). Dar cred că ar fi mult mai interesant, pentru voi și poate, la un moment dat, pentru băiatul meu, să vă povestesc despre lucrurile pe care nu te aștepți să le descoperi făcând un sport, lucruri pe care cel mai probabil nu le înțelegi atunci când ești în mijlocul acțiunii, dar te lovesc ceva mai târziu, într-un mod plăcut sau nu.
Așa că acestea sunt lucruri pe care habar n-aveam că le voi învăța datorită baschetului:
1. Încrâncenarea unui meci poate scoate cei mai rău dintr-un om. Am niște momente „memorabile” de care nu pot să vă spun cât îmi este de rușine. Oameni pe care i-am jignit pe teren doar pentru că în acel meci au fost mai buni decât mine sau nici măcar, doar pentru că nu mi-au ieșit mie niște pase sau aruncări. Nu știu câți dintre ei își mai duc aminte, dar sunt greșeli pe care le-am făcut și pe care aș vrea să le pot lua înapoi.Nu mai pot, așa că încerc să fac alte lucruri pentru a-mi compensa greșelile. Văleu, dar au fost unele monumentale!
2. Ceilalți nu-ți sunt adversari, ci sunt fix ca tine, doar într-o altă echipă. Nu mai știu dacă mi-a zis cineva vreodată asta, dar mi-ar fi plăcut s-o aud și s-o rețin. Astfel, nu aș fi ajuns să am sentimente negative atât de puternice față de alții, în loc să înțeleg că și ei, și noi ne doream același lucru, să câștigăm. Mai ales că alături de unii ajungeam să joc la lotul național sau în aceeași echipă, în urma unor transferuri. Abia la mult timp după ce nu am mai jucat baschet, am reușit să mă uit la foștii adversari ca la niște prieteni. Până atunci, indiferent ce arătam la suprafață, în capul meu era mereu ideea că nu suntem la fel.
3. Munca bate talentul la curu’ gol oricând și oriunde. Cu talent și fără muncă, poți ajunge bun. Cu muncă și fără talent, poți ajunge unde vrei tu. Dacă nu mă credeți, întrebați-l pe Dănuț Lupu, cel mai talentat (după unii) și mai puturos reprezentant al generației de fotbaliști din care face parte, printre alții, și Hagi. Și așa ajungem la punctul 4, unde sunt expert:
4. Autosuficiența este moartea oricărui sportiv. Mi s-a spus de multe ori că aș fi bun. Mi s-a de câteva ori că aș fi cel mai bun. Și asta mi-a fost de ajuns. Și nu am mai muncit cât ar fi trebuit, crezând că e suficient ceea ce făceam. Așa că am devenit, ca foarte mulți alți copii foarte talentați, genul care s-a născut talent și a murit speranță. Niciodată nu am avut tragere să muncesc ca un nebun. Nici acum, când înțeleg cât de important este acest lucru, nu-mi iese natural, tot trebuie să fac un efort. Cred că unii se nasc cu această calitate a muncii. Cred că toți ceilalți, majoritari, ar trebui să fie învățați să muncească pe brânci.
5. Îți vei aminti câteva victorii memorabile. Cu siguranță nu vei uita multe înfrângeri dureroase. Dar, dacă ești cinstit cu tine, cele de care îți va părea cel mai rău vor fi momentele în care vei face compromisuri pe care vei știi de la început că nu e ok să le faci. Indiferent dcă vorbim de sport, muncă sau viață în general. În cazul meu, știu că va veni o zi în care va trebui să-i povestesc lui Mark despre niște calificări la care am participat, deși nu aveam ce căuta acolo. O să-mi fie greu.
6. Sportul de performanță este o altă formă de dependență. Una bună, dar dependență oricum. Și, ca orice dependență, poate să te afecteze mult mai tare decât te aștepți sau ai vrea, orice ar însemna asta pentru fiecare. Nu cred că te vindeci de ea, cred doar că poți învăța să trăiești cu ea și să n-o lași să-ți afecteze viața. Prea mult.
Iubesc sportul în general și baschetul în particular. Și iubesc că datorită lui am descoperit atât de multe lucruri, unele chiar nasoale despre mine sau despre lume. Și dacă aș putea să aleg, aș alege să le fi aflat, căci doar pentru că nu le-aș fi știut, nu ar fi însemnat că ele nu există. Suntem ceea ce suntem. Departe de a fi perfecți, cu bune și cu rele. E bine să ne știm bunele, ca să profităm de ele, e important să ne știm și relele, pentru a încerca să ni le ținem sub control. În cazul meu, e un proces în continuă desfășurare.
Sursa foto: http://sbybiz.com/
Follow
Send
Leave a Reply