10 sportivi pe care mi-ar fi placut sa-i vada Mark evoluand

1. Michael Jordan. Cel mai mare sportiv al Planetei. O spun eu si multi altii. A fost un privilegiu pentru mine sa il vad live (la televizor) atat in NBA, cat si la Olimpiada de la Barcelona din 92. Iar meciurile din ultimele 2 finale cu Utah Jazz sunt unele din amintirile mele preferate.
2. Diega Maradona. L-am vazut prima oara la Mondialul din ’86, cel cu cele 2 goluri antologice (din motive diferite) impotriva Angliei. Nu l-am vazut jucand pe Pele, dar din ce imi povesteste prietenul meu Gus (si cuvantul lui e lege pentru mine cand vine vorba de fotbal) Diego a fost mai mare.
3. Andre Agassi. Definitia succesului in sport. A muncit ca un sclav de mic copil, a fost sus, a fost jos, a fost sus din nou. A fost un tanar nebun caruia toti i-au prezis ca va arde repede si se va pierde in anonimat. A invins toate pronosticurile si a fost primul care a castigat toate cele 4 turnee de Mare Slem dupa foarte multa vreme (Rod Laver fusese inaintea lui daca nu ma insel). Era greu rau sa-l invingi pe piticul din Las Vegas.
4. Nationala de fotbal a Romaniei din anii ’90. As vrea sa cred ca pana creste Mark va mai aparea o generatie atat de valoroasa. Ma indoiesc. Au fost 12 ani minunati in care noi, ca tara, am trait fotbal, indiferent daca am castigat sau am pierdut. Dupa alti 12 ani deja, doar de infrangeri si ratari, tot ce ne-a mai ramas la meciurile Nationalei e hazul de necaz. Pacat.
5. Michael Johnson. Pana sa existe Usain Bolt, a existat Michael Johnson. Inca detinator al recordului mondial la 400m plat, desi s-a retras din activitate de ceva ani. In 1996 a iesit campion olimpic la 200m, 400m si stafeta de 4X400m. Avea un stil de alergare unic. Mi-a placut enorm.
6. Oscar de la Hoya. Mare boxer american. Campion olimpic in ’92 la amatori, campion mondial la profesionisti de 10 ori, la 6 categorii diferite!! Mie mi-a placut pentru ca, pe langa un excelent boxer, era un tip foarte simpatic. Jay Leno obisnuia sa il invite foarte des si sa faca misto de el (ca de toti ceilalti, de altfel ☺ ), iar omul era mereu cu zambetul pe buze. Sper ca e la fel in continuare.
7. Steffi Graf. Ce jucatoare de tenis! A dominat tenisul feminin la fel de autoritar cum il domina astazi “fratii” Williams ☺. Plus ca l-a luat de barbat pe Andre Agassi, ceea ce imi demonstreaza ca a avut inspiratie atat pe teren, cat si inafara lui ☺.
8. Michael Phelps. Sportivul cu cele mai multe medalii olimpice de aur, atat ca numar total – 14, cat si la o singura Olimpiada – 8 la Beijing in ’08. La Beijing a depasit un record vechi de 36 de ani, apartinand altui inotator american, Mark Spitz, care cucerea in 1972 7 medalii de aur. I-am urmarit cursele din 2008 si m-am bucurat la fiecare victorie. Desi inca mi se pare ca la una dintre finale un francez l-a lasat sa castige ca sa nu-i strice sarbatoarea ☺. (cred ca la cea de 100m liber).
9. Jonah Lomu. Din punctul meu de vedere a fost rugby-istul care a schimbat regulile acestui joc. Pana sa apara el, o parte insemnata din jucatorii unei echipe de rugby erau niste baieti grasi. Adica nu plinutzi, ci grasi, al caror singur rol era sa impinga in gramada. O data cu aparitia lui Lomu, care nu doar ca fugea de manca pamantul, dar daca te nimereai in fata lui, traiai pe viu expresia “l-a calcat tractorul”, antrenorii si-au dat seama ca TOTII jucatorii trebuie sa fie foarte in forma din toate punctele de vedere. Acu’ daca te uiti la o echipa (adevarata) de rugby zici ca i-a luat pe toti de pe podiumul de moda. Si eu cred ca un mare merit este si al lui Lomu.
10. Nigel Mansell. Aici l-am nominalizat pe el dintr-un motiv foarte subiectiv: a fost favoritul meu. Mi s-a parut ca si Senna si Schumacher, desi piloti mult mai buni, nu au avut niciunul un caracter sportiv foarte frumos. De fapt ar fi trebuit sa nominalizez cursele de Formula 1 din anii ’90. Mi s-au parut extrem de spectaculoase, mult mai mult ca cele de acum, pe care recunosc ca nu le mai urmaresc de ceva vreme. Si nu o sa uit niciodata cursa de la Monte Carlo (92 cred) cand Mansell conducea, a trebuit sa intre la boxe (pe atunci puteai sa termini o cursa fara sa intri deloc la boxe, iar la Monte Carlo unde traseul e foarte ingust nu prea ai cum sa depasesti) si apoi a incercat in zadar pret de vreo 8 ture sa-l depaseasca pe Senna. N-a reusit. Iar la finalul cursei, a trebuit s fie scos pe brate din monopost, atat era de epuizat.

Imi asum ca este o enumerare extrem de subiectiva. Si usor irelevanta, pentru ca fiecare generatie isi are proprii idoli. Dar cred totusi ca anumite momente si performante sunt pentru totdeauna. Ma bucur ca le-am trait pe unele, sper sa impart cat mai multe altele cu Mark in anii ce vor veni.

3 Comments

    • Cum nu? Singura echipa mentionata :)…in rest, am stat mult in cumpana daca sa trec vreo gimnasta sau vreo canotoare…dar daca e sa fiu sincer cu mine, nu m-a impresionat nimeni atat de mult…iar pe un Nastase, Patzachin, Nadia nu i-am prins, sunt destul de tinerel :)…zi-mi tu daca ai vreo lista?

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*