Duminică sărbătorim în România Ziua Tatălui. Da, și pentru mine a fost un șoc să aflu asta, dar, na, e de înțeles, e o lege votată de curând, în 2009.
Ceea ce înseamnă că trebuie să mă sărbătoresc și pe mine, și pe tata. De aceea m-am gândit c-ar fi cel mai bine să ne sărbătoresc pe amândoi deodată. Așa că l-am sunat și l-am întrebat:
– Auzi, mă ajuți cu ceva?
– Sigur!
– Gândește-te la 10 cuvinte care consideri că mă definesc cel mai bine și scrie-mi-le pe ceva. Fac și eu la fel despre tine. Vreau să scriu un articol pe blog. Ok?
– Ok…dar să știi că va trebui să mint…destul de mult…
– Hahaha…nu, chiar te rog să nu minți, orice scrii e ok.
Duminică la prânz m-am înființat la ai mei, unde tata mă aștepta cu lista lui scrisă de mână.
– Mi-o citești? l-am întrebat eu emoționat.
– Nu, citește-o tu, mi-a răspuns el, tot emoționat, mi s-a părut.
Cele 10 cuvinte care consideră el că mă definesc cel mai bine sunt:
1. Loial.
2. Tenace.
3. Realist.
4. Altruist.
5. Onest.
6. Spiritual.
7. Logic.
8. Tolerant.
9. Competitiv.
10. Spirit civic.
(Ok, sunt 11, dar are voie, că e Tata, nu mai fiți cârcotași.)
– Mulțumesc! Foarte frumos!
A zâmbit fâstâcit.
– Pot să ți le citesc și eu?
A dat din cap, tot emoționat.
Cele 10 cuvinte care consider eu că-l definesc cel mai bine pe tata sunt:
1. Bun.
2. Mustăcios.
3. Taciturn.
4. Diplomat.
5. Singuratic.
6. Loial.
7. Povestitor.
8. Miștocar.
9. Critic.
10. Tată.
Am ridicat ochii din hârtie și ne-am zâmbit unul, altuia. Tâmp. Apoi, fără să ne fi vorbit înainte, am ales să nu comentăm nimic. Mie mi-a plăcut acest lucru, mi s-a părut că acest exercițiu este frumos așa…fiecare spunând ce-a simțit și lăsându-l pe celălalt să-și tragă concluziile.
Nu știu care este concluzia lui, dar concluzia mea, pe care am tras-o la câteva minute după ce am plecat de la ai mei și pe care mi-o mențin și astăzi este că sunt mândru de el, de tatăl meu. Nu pentru că a scris acele lucruri despre mine, lucruri numai de bine. Cred că sunt și alte cuvinte care ar intra cu ușurință în Top 10 cuvinte despre mine și care îmi descriu și defectele, care, ca la oricare alt om, nu sunt puține. Sunt mândru de el că și în acele momente mi-a fost, în primul rând, Tată. Că deși mă cunoaște atât de bine și de atât de multă vreme și știe cât de încăpățânat pot să fiu, cât de mai deștept decât sunt mă cred sau cât urăsc să nu am dreptate, nu a putut să le pună între cele 10 cuvinte și a ales să mă prezinte vouă exact așa cum mă vede el: semi – perfect (scriu semi, nu pentru că el nu m-ar vedea perfect, ci pentru că în ochii lor, ai lui și ai lui Mum, împart perfecțiunea cu soră-mea). Faptul că aș avea și niște defecte pentru el nu contează. Cum asta nu contează (sau nu ar trebui să conteze) pentru niciun părinte.
Cât despre cum îl văd eu? Eu, fiindu-i doar fiu, cred că l-am prezentat mai aproape de cum este el în realitate: un om mișto, cu bunele și relele lui. Un om care, mai presus de orice altceva, deși l-am pus ultimul pe listă, mi-a fost și îmi este Tată. Știu acum, de ceva vreme, că asta nu-i puțin lucru. Deloc.
Așa că astăzi, mâine, pe 14 mai sau în oricare altă zi, sunați-vă tații și spuneți-le cât înseamnă pentru voi. Și mulțumiți-le că, așa cum au știut și au putut, v-au fost cei mai buni tați. Uitați-vă la voi! Chiar au făcut o treabă grozavă!
PS Vă invit să faceți acest exercițiu cu tații voștri. O să vă simțiți foarte bine, și voi, și ei, vă promit.
Follow
Send
Esti un norocos!