1 leu. Și-n 2016.

În curând se face un an de când v-am cerut 1 leu ca să construim primul centru medical independent de oncologie și hematologie pediatrică în România. Vă spuneam atunci că oricât de nebunească pare ideea, ea este în esență extrem de simplă: ar trebui ca fiecare dintre noi să doneze 1 leu o dată la 9 luni ca să strângem întreaga sumă necesară achiziționării terenului, ridicării construcției și dotării cu echipamente la standarde de secol 21. Și că cea mai mare provocare a acestui proiect va fi să ne facem cunoscută cauza la cât mai multă lume.
Astfel că, pe parcursul lui 2015 v-am invitat să alergați alături de noi, să faceți zumba, să donați monedele rătăcite prin buzunare, să beți o cafea pentru #spitalulcopiilor, să mergeți la o sedință de yumeiho sau să ne plimbăm cu bicicletele.

În acest moment, în conturile Asociației 1 Leu sunt 285,000 de lei. Unii vor spune că este o sumă mică în raport cu nevoile acestui proiect. Și ar avea dreptate. Mai avem drum lung până la cele 80 de milioane.
Nu uitați însă că acești bani au fost strânși leu cu leu. La propriu. Cea mai mare sumă per total a fost strânsă pentru că unii dintre voi au decis că acesta este un proiect care merită susținut și au devenit ambasadori, mergând din prieten în prieten, din coleg de birou în coleg de birou, din vecin în vecin și convingându-i pe mulți să doneze măcar 1 leu. Și au fost extrem de rare cazurile în care oameni care au aflat de acest mecanism prin care oricine poate contribui cu doar 1 leu, au ales să rămână indiferenți.

De ce ne dorim atât de tare să construim a est spital? Pentru că, exact ca și voi, și noi vedem zilnic măcar un alt caz al unui copil român care află că are cancer. Măcar o nouă dramă ni se înfățișează ochilor în fiecare zi. Și, de cele mai multe ori, acestea sunt dramele unor necunoscuți, așa că alegem să le ignorăm, sătui până peste cap de problemele noastre. E omenesc. Dar încercați pentru o secundă să vă puneți în pielea acelui copil. Sau a acelui părinte care până ieri ignora toate dramele din jurul său, iar astăzi trebuie să ceară ajutorul exact acelor oameni. Ce ați simți? Și ce v-ati dori să facă ceilalți? Știm că e greu, poate chiar imposibil de imaginat. Din păcate, pentru unii, aceasta este realitatea.

Așa că noi vom continua să vă cerem 1 leu, pentru că dacă am învățat ceva din experiența anului trecut, am învățat că oricine poate să doneze 1 leu. Trebuie doar să afle despre cauza ta și trebuie să îl convingi că ești serios și de încredere. 
Vom continua să strângem leu cu leu și vom face posibilul și imposibilul pentru a reuși în acest an măcar achiziționarea terenului necesar acestui spital. Acesta este obiectivul declarat și asumat al Asociației 1 Leu pentru anul 2016.
Vom continua să povestim tuturor și oricui vrea să ne asculte cât de important este ajutorul fiecăruia. Am știut de la început că nu vom realiza acest proiect până nu vom avea o țară întreagă alături. 2015 nu a făcut decât să confirme acest lucru.

Eu personal, am simțit cancerul mai prezent ca niciodată în acest început de an. Fantome ale trecutului și vești din prezent despre cunoscuți și mai puțin cunoscuți îmi dau târcoale în mod constant. Și dacă urăsc ceva pe lumea asta, urăsc să mă simt neputincios. Așa că aleg să lupt. Să lupt să conving oamenii că 1 leu, leul lor, înseamnă atât de mult. Că nouă, românilor, ne va fi bine când vom începe să ne preocupăm și de alții, nu doar de noi. Că 1 leu nu înseamnă mai nimic. Dar că 1 leu de la fiecare poate însemna totul pentru atât de mulți copii.

Dacă te uiți pe toate agențiile de știri de la noi sau de prin alte părți, diverși specialiști ne spun că 2016 va fi un an complicat, dar că sunt speranțe ca în anii viitori să fie mai bine. Ce ne facem, însă, cu cei care primesc zi de zi vestea că 2016 ar putea să fie ultimul an din viața lor. Îi ignorăm, în speranța că nu vom primi niciodată o astfel de veste? Sau ne scotocim prin buzunare, luăm 1 leu și facem lumea asta un loc mai bun pentru copiii noștri?