Tu ce (n)-ai face pentru sănătatea copilului tău?

Există un film foarte interesant – My sister’s keeper – care abordează o temă extrem de interesantă, mai ales pentru părinți: o fetiță este concepută de părinții săi pentru a servi ca donatoare de măduvă pentru sora ei mai mare ce suferă de leucemie. La un moment dat, fețița donatoare, pe la 13 ani, decide să își dea părinții în judecată pentru a putea stabili ea singură dacă mai vrea să doneze sau nu. Aceasta este intriga, dacă vreți mai multe detalii, vă invit să vedeți filmul, căci vă va pune serios pe gânduri, vă garantez. Dar plecând strict de la această intrigă, trebuie să vă mărturisesc că atunci când am văzut prima oară filmul, pe vremea când nu eram părinte, am fost de-a dreptul revoltat: Cum ar putea cineva să facă așa ceva? Copiii trebuie să fie rezultatul unui act de iubire, ok, poate și rezultatul unei întâmplări, dar în niciun caz rezultatul unui experiment bine pus la punct, unul ce are ca scop principal salvarea altei persoane.

Și apoi am revăzut filmul cu ochii unui părinte…Măi, și mi-am pus și eu întrebarea: Dacă, Doamne ferește, aș fi în situația acelor părinți și aș afla că asta (conceperea unui alt copil care să poată dona măduvă sau celule pentru fratele mai mare, fără ca viața să îi fie pusă în pericol) i-ar putea salva sau măcar prelungi viața copilului meu, ce aș face? L-aș concepe fără să clipesc și cât de repede aș putea. Probabil că nu ar fi ok, probabil că nici măcar moral nu ar fi, probabil că acest al doilea copil va avea o viață grea atunci când va descoperi cum și de ce a venit el pe lume, dar aș face-o și nu aș avea niciun regret. De ce? Pentru că atunci când ești părinte, toate valorile care te definesc ca om, toate principiile care formează fundamentul caracterului tău, toate lucrurile în care crezi și pe care le crezi corecte nu înseamnă nimic în comparație cu sănătatea copilului tău. Habar nu am dacă e bine sau nu, dar este ceea ce este, cel puțin în cazul meu și al multor altor persoane cu care am stat de vorbă pe acest subiect.

Și, de fapt, cred că e normal să fie așa. Cred că e important ca părinții să fie extrem de subiectivi când vine vorba de chestiile vitale legate de copiii lor. Căci numai când ești un părinte încolțit, când simți pericolul ce-l paște pe puiul tău, cred că doar atunci descoperi în tine lucruri și forțe și capabilități de care nu știai și care, de foarte multe ori, te ajută să rezolvi o situație ce pare de nerezolvat.

A fost foarte interesant, căci zilele trecute am stat de vorbă cu doi colegi, mai tineri și care nu sunt tați deocamdată, și amândoi au fost mai degrabă împotriva deciziei luată de părinți în filmul de care vă povesteam. I-am ascultat cu atenție și am zâmbit, căci m-am recunoscut în toate argumentele lor. Argumente extrem de valabile, argumente pe care, poate chiar și acum, le-aș susține și eu, dacă ar fi vorba de alt copil și nu de al meu. Doar că atunci când devii părinte, una din chestiile care te izbesc destul de repede este că nu mai ești răspunzător doar pentru viața ta ci, pentru multă vreme de atunci încolo, și pentru viața acelei ființe care respiră lângă tine, care gângure când te vede și care te strigă, fericit(ă) Mami sau Tati.

Și știi că dacă s-ar pune problema, ai face orice…ORICE ca să îi salvezi sănătatea: ai vinde tot din casă, ai vinde tot ce ai putea de pe tine și din tine, te-ai umili și te-ai transforma în orice ar fi nevoie, doar, doar să îl/o știi că e bine. Și, uneori, nici măcar nu e nevoie să fie o situație foarte gravă ca să simți aceste lucruri. Vă mai amintiți prima răceală a copilului? Prima căzătură? Eu, da, și îmi aduc aminte cât de panicat eram și cum singurul lucru pe care îl aveam în cap este cum să fac și ce să fac astfel încăt să îi fie lui mai bine. În niciun caz cât costă.

M-am gândit la filmul acesta și la cum reacționăm noi, părinții, când ni se îmbolnăvesc copiii atunci când cei de la NN m-au invitat să mă gândesc la un moment din viața noastră de familie în care aproape am avut nevoie de o asigurare medicală. Desigur, cel mai important la asigurări este să le ai, dar ideal ar fi să nu fi nevoit să le folosești. Așa mi-am amintit de film, apoi de virozele, căzăturile lui Mark sau de momentul în care am fugit cu el la spital, fiind extrem de deshidratat. Între noi fie vorba, noi, părinții, oricum ne vom îngrijora în astfel de momente. Dar poate tocmai de aceea e bine să știm că nu trebuie să dăm o avere pe asigurarea medicală. Acesta e și principalul beneficiu oferit de asigurarea medicala NN, acoperind cheltuieli de spitalizare și intervenții chirurgicale de până la 100.000 lei pe an în rețeaua NN de spitale și clinici private ((27 de spitale și 175 clinici private în România și 3 spitale private în Ungaria). În plus, poți să stai cu cel mic în spital, așa cum ar fi, de altfel, normal. Și, o chestie foarte importantă, mai ales când ai copilul mic, este că poți să o folosești oriunde în străinătate, iar NN îți decontează până la 80% din costuri, în limita a 12.000 lei pentru fiecare spitalizare în străinatate, cu sau fără intervenție chirurgicală.

Țin minte cât de stresat am fost în acele momente când Mark era bolnav, neștiind ce ar trebui să fac și, recunosc, gândindu-mă și câți bani am în casă și de unde aș putea face rost, repede, dacă ar fi cazul. Și în acele momente am învățat cât de importantă este prevenția. Așa cum am înțeles în acele momente stresante că aș fi în stare să fac orice pentru a-l ști din nou sănătos.

Chiar așa, tu ce (n)-ai face pentru sănătatea copilului tău? Cred că este o întrebare pe care fiecare părinte ajunge să și-o adreseze la un moment dat. Hai să vă spun ce cred eu că ar fi un început bun: să ne facem cât mai mulți o asigurare medicală pentru ei, dar și pentru noi. Căci, dacă suntem sănătoși, restul parcă se rezolvă mai ușor.

sursa foto: http://www.twopinkcanaries.com/

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*