Îl înțeleg în totalitate pe copilul meu, căci au fost niște vremuri când nici mie nu-mi plăcea să fac duș, ba chiar nu înțelegeam utilitatea acestui lucru. De vreo 6 luni însă mi-am schimbat viziunea. (Glumesc, normal! Să tot fie un an). E important să fii curat, să miroși frumos, din cap până-n picioare.
Și uite cum, încă de aici, apare prima problemă, când ai un copil: căci dacă îl poți convinge să se spele pe corp (după lupte seculare, amenințări cu pedepse gen înfometare, plânsete și urlete și smulgeri de păr – sigur, toate astea din partea părinților), pentru că își poate mirosi corpul și poate constata singur că, uneori, mirosul pestilențial din casă i se datorează lui, și nu gunoiului (apropos, cât de simpatici sunt copiii care se miros, le vezi dezgustul mirosului pe față, dar apoi afirmă senini că n-au simțit nimic?? ), când vine vorba de cap, nu-l poți convinge nicicum, pentru că el nu și-l poate mirosi.
Și orice copil din lumea asta crede cu tărie în următoarea axiomă: Dacă nu-mi miroase, nu trebuie spălat!
Hai să luăm la întâmplare, exemplul unei familii imaginare din București…să-i spunem Familia Z. După ani de lupte și strategii, părinții Z. au reușit să execute un spălat de cap ce include udare + șamponare + clătire, căci uneori nu e musai să-ți reușească toate 3, în aproximativ 1 minut. 60 de secunde.
Ce sunt 60 de secunde din viața unui om? Nimic. 2 reclame proaste la niște produse care îți rezolvă o problemă pe care nici nu știai că o ai. O știre despre violul unei vaci de către boul satului, care nu este întotdeauna un animal, per se.
Exact acest lucru îl recunoaște și tânărul Z., atunci când se termină spălatul pe cap. Doar pentru a se lamenta următoarea dată, cu lacrimi în ochi și plângeri despre răutatea și ne-iubirea părinților săi, când este rugat să îi lase să-i spele capul mirositor.
Căci, să ne înțelegem, voi, cei care nu posedați copii: părul unui copil nu va fi niciodată spălat pentru niște mofturi gen Hai, să fii și tu curat/să-ți stea frumos/să-ți miroasă frumos părul!.
Nu există așa ceva. Cele 3 motive principale (și, de fapt, singurele) pentru care se (mai) poate spăla capul copilului sunt:
1. Pute atât de rău încât nu te mai suportă nimeni, nici măcar noi, părinții tăi.
2. Mergem la o petrecere și ne facem de rușine rău, rău de tot, dacă apari cu părul ăsta.
3. Am fost sunați a 3-a oară că nu te mai primesc la grădi/școală cu acest păr.
Și nici măcar mesajele de prevenție gen Știi, chiar am obosit să te rog de 7 zile să te speli pe cap. Diseară chiar trebuie s-o facem!”nu funcționează. Căci dacă lor 60 de secunde li se pare o eternitare, până diseară să tot fie, ohoho…mult. Așa că dimineața ei vor accepta orice, ba vor și plusa, spunând că își și doresc acest lucru. După care, primul semn că ceva nu e (din nou) în regulă, va apărea pe după-amiază, când te vor întreba, din senin, când trebuie să se întâmple spălatul pe cap. Apoi, precum picătura chinezească, vor încerca să scape din acest calvar până la momentul începerii acestei tragedii, uneori și după acest moment.
Și tocmai când zici că ai scăpat și că poți respira ușurat pentru următoarele 20 de zile (ok, 17 pe timpul verii), auzi cele 7 cuvinte care îți aduc instantaneu lacrimile în ochi și o transpirație rece pe spate, concomitent cu acuzele de răutate și ne-iubire: Trebuie să mă și usuc pe cap?
Sursa foto: www.dailymail.co.uk
Follow
Send
La mine a mers cu :”daca nu te speli pe cap, o sa faci furnici…”. Avem si un prosopel mic, la indemana rapid pentru stergere ochisori atunci cand udam/clatim cu apa 🙂
Eu am ales sa il spal indiferent de urlete in mai putin de 1 minut. Ca oricum urla. Asa salvez timpul dedicat negocierilor. Ca in doi ani, de cand negociem, am inteles ca ele nu au niciun rezultat favorabil noua, parintilor.