Noi, bărbații, suntem niște primate ceva mai evoluate și, uneori, ceva mai puțin păroase. Avem idei puține și fixe dar care nouă ni se par geniale, avem senzația că fiecare idee nouă pe care reușim s-o debităm va schimba dacă nu toată lumea, măcar jumătate din ea. Iar dacă toate acestea nu ar fi de ajuns, oricât am încerca noi să ne gândim și la alte lucruri, cumva, nu știm nici noi exact cum, ne rotim mereu în jurul ideii de sex. Cum spuneam, niște primate un pic (nu mult) mai evoluate.
E, mi-am adus aminte ce-a pățit un prieten de-al meu, hai să-i spunem…James. (Am fi putut să îi spunem Sandu, dar azi îi vom spune James). Deci într-o zi era James al meu prin mașină, de unul singur, și omul, plictisit, ce se gândește el: ia să-i facă o surpriză frumoasă soției, să o sune și să îi spună ceva sexy la telefon, că asta funcționează mereu: se știe dintotdeauna că orice femeie care face lucruri în timpul zilei, care muncește și e cu gândul ba la ale ei, ba la ale casei, ba la rochița de pe net, toată ziua stă cu sufletul la gură: când o s-o sune iubitul ei să-i mai zică o vorbă sexy de-a lui la telefon!
James, primatul postneaderthalian, se hotărăște ce vrea să îi spună femeii, pune mâna pe telefon și sună și…sună și sună și sună și sună, dar ea nu răspunde. Negândindu-se nicio secundă că ea pur și simplu are altceva de făcut, James își zice în sinea lui: “Ahaha, se joacă cu mine! Știe ce vreau să îi spun, așa că mă ațâță! Îmi place asta, e bine, e foarte bine!”
Lasă omul telefonul jos și își continuă drumul. După nici două minute, așa cum se aștepta, ea îl sună înapoi. Cu un zămbet cât al lui Iliescu, James răspunde și, pentru că pur și simplu nu mai avea răbdare, trebuia să spună ce avea de spus, zice în receptor, fără să respire:
– Abia aștept să ajung acasă , să te dezbrac, să te izbesc de perete și să te fac să țipi de plăcere! Știu că numai la asta te gândești!
La celălalt capăt e o liniște deplină, semn că se procesează informația. James e foarte satisfăcut de ideea lui, e convins că a scorat cum trebuie, că pur și simplu era ceva ce trebuia făcut. Mai trec vreo trei secunde și apoi aude:
– Tati?
– …
– Tati, mă auzi?
– Da, iubitule.
– Mami a ieșit să măture curtea…
– A, ok, să îi zici să mă s…
– Tati, de ce vrei să mă dezbraci?
– Nu, n-ai auzit bin…
– Și să mă izbești de pereți?
– Nu, iubitule, nu pe tin…
– Vrei s-o izbești pe Mami?
– Nu, iub…
– Și cum ar putea să țipe de plăcere? N-o s-o doară?
– Nu, tati nu izbește pe nimeni, am zis și eu așa, în glumă.
– Dar nu mi-ai zis tu că nici în glumă să nu ameninț vreodată pe cineva?
– Așa e, așa am zis.
– Uite că vine Mami!
– Stai, să nu îi sp…
– Maaaami, tati vrea să te dezbrace și să dea cu tine de pereți!
E, nici eu nu mai țin minte exact cum a decurs discuția…sau cum s-a sfârșit. În niciun caz bine pentru James sau pentru planul lui care părea 100% sigur. Eu v-am zis de la început: idei puține, fixe și de multe ori foarte, dar foarte proaste. 🙂
sursa foto: https://www.shutterstock.com/de/
Follow
Send
Leave a Reply