Ce le-aș face pedofililor

Știți de ce au pedofilii cea mai grea viață în pușcării? Pentru că merită!

Cred și mi se pare firesc ca între infractori să existe un cod al onoarei, o Omerta sau cum s-o numi ea și nu pot decât să-mi exprim admirația pentru faptul că atunci când oamenii aceștia – cei mai violenți și mai reci și mai lipsiți de empatie oameni strânși laolaltă – prind vreun pedofil, se asigură că omul acela nu va trebui să-și aștepte moartea pentru a descoperi dacă Iadul există sau nu.

Am văzut zilele acestea nebunia cu pedofilul din București care a abuzat doi copii în lift și care, acum citesc pe net, a fost în sfârșit prins. Am citit titlurile, am văzut postările voastre și share-urile și nu am putut face nimic. Pur și simplu am fost blocat. Na, firesc ar fi fost să dau un share, să chem oamenii să fie vigilenți, să fac ceva, orice. Nu am putut! Am fost pur și simplu blocat.

Mă consider o persoană care încearcă să înțeleagă omul, așa cum este el, cu bune și cu rele. Sunt dintre cei care afirmă că toți, fără excepție, avem și Binele și Răul în noi. Că toți, fără excepție, facem lucruri minunate și lucruri nasoale. Și că, de cele mai multe ori, facem lucrurile nasoale pentru că la un moment dat în viața noastră ni s-a întâmplat și nouă ceva rău.

Da, cred asta. Și crezând asta și având toleranță și înțelegere pentru tot felul de oameni și de fapte, nu reușesc să am vreo toleranță pentru pedofili. Niciuna. Cred că pedepsele din Evul Mediu ar fi prea blânde pentru ei.

Nu reușesc să-mi imaginez cum un om ar putea face așa ceva unui copil. Să iei un pui de om care nu ți-a greșit cu nimic, care acum învață ce și cum despre viața asta, care ar trebui să capete încredere în adulți și să învețe că ei, adulții, sunt cei care îl vor proteja de toate relele din lume și să abuzezi de el în acest fel, mi se pare de neconceput. Refuz să fiu încadrat în același regn, cel uman, cu astfel de „animale”. Și când îi fac animale, jignesc și acel regn, lucru pentru care îmi cer scuze.

Scriu aceste rânduri avându-l pe Mark alături, care se joacă liniștit pe telefonul meu. Se joacă liniștit pentru că l-am învățat că atâta timp cât e lângă mine sau lâmgă mă-sa sau lângă prieteni de-ai noștri, poate să se stea relaxat, nimic rău nu i se poate întâmpla, căci noi suntem acolo să veghem.
Dar încerc să-l mai învăț și că oamenii sunt buni (lucru pe care îl cred). Și că oamenii greșesc, dar că nu ar trebui să lăsăm ca greșelile de care suntem conștienți să ne definească viețile (lucru pe care-l cred). Și că avem cu toții dreptul nu doar la o doua, ci și la a treia sau a patra șansă (lucru pe care-l cred).
Și asta înseamnă că la un moment dat va trebui să-i povestesc cum tatăl lui, omul care încearcă să-l învețe despre toleranță și compasiune și bunătate și înțelegere, nu ar avea nicio problemă să crape capul altui om care s-ar gândi să-i facă acel gen de rău.

Îi admir sincer pe părinții acelor copii, abuzați de acest pedofil. Eu, în locul lor, făceam cumva să ajung lângă acel om și, dacă nu încercam să-l omor, măcar îi făceam ceva rău de tot și, în caz că eram singuri, lăsam și suficient de mult ADN pe-acolo, ca să nu existe dubii cine a făcut-o. Nu, nu e normal felul pre-istoric în care m-aș comporta eu și mă bucur că sunt alții, majoritatea, care nu gândesc ca mine.
Mă bucur că nu sunt unul dintre polițiștii care l-au capturat. Cu siguranță aș fi avut impresia că încearcă să evadeze (poate, na, aș fi fost un pic neatent și l-aș fi și încurajat să încerce) și aș fi fost obligat să-mi folosesc arma ca să-l opresc. Probabil că prima oară aș fi țintit spre zona penisului, pentru că se știe că acolo tragi prima oară pentru a opri pe cineva să fugă. Și aș fi sperat ca asta să nu-l oprească și să fiu nevoit să continui să-mi folosesc arma.
Dar stați liniștit, nu cred că l-aș fi omorât. Păi de ce să le iau plăcerea băieților de după gratii, că cică nu prea ai parte de „distracții” când ești „dincolo”.

Nu, nu e normal felul în care gândesc eu, mai ales în acest secol 21. Dar vă spun cu toată sinceritatea că nu mă simt prost pentru că gândesc așa. Cred (și sper) că fac suficient de multe alte lucruri și dau dovadă de suficientă toleranță în alte situații cât să-mi permit un astfel de derapaj. Până la urmă, credința mea este că Omul este minunat și că n-aș putea să fac vreodată rău unui alt Om. Și nu cred că acest lucru se bate în vreun fel cap în cap cu convingerea mea că aș putea face rău unui pedofil fără vreo urmă de remușcare.

1 Comment

  1. Daca nu ma insel, acum 4-5 ani a fost discutata legea cu castrarea chimica a pedofililor si marii parlamentari romani au zis NU ca e impotriva constitutiei si administrarii de substante chimica si medicale fara acordul pacientului si a familiei lui. O sa caut cine a votat refuzul acelei chimizari si sa le dau un email ….

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*