Copiii sunt cei mai grozavi parteneri de discutii. Pentru ca nu simt nevoia sa minta, adica sa “infrumuseteze” povestea. Ei stiu ca sunt minunati asa cum sunt, cu bunele si relele lor. Cumva, noi reusim sa ii stricam pe parcurs. Dar asta e o alta discutie.
Teoria mea este ca daca vrei sa afli ce se petrece intr-o familie, stai de vorba cu un copil. Si nu genul acela de dialog in care tu, cel considerat un adult responsabil, te transformi intr-o euglena vorbitoare:
– Ce giucalie male ai! Ete foalte flumoasa!
– Mami, uite un domn retardat ca cel din filmu’ ala! cred ca gandesc toti copiii cand ne aud vorbind asa. Din fericire si spre deliciul meu, unii o si verbalizeaza.
Nu, eu ma refer la o discutie adevarata, in care il consideri pe cel din fata ta, indiferent de varsta lui, o persoana si nu veriga lipsa dintre maimuta si om. Trebuie doar sa taci, sa asculti si sa fii realmente captivat de ce ti se povesteste. Stiu, noua nu ne iese cu un adult chestia asta, dar, credeti-ma, veti fi uimiti de lucrurile pe care le puteti afla..iata cateva exemple reale:
– Salut, vrei sa vii cu noi in piscina?
– Daaaaaaa!
– Hai mai bine s-o intrebam pe mama ta daca e de acord…
– Mama e ocupata cu sora mea mai mica…Stii ca eu am 2 mame si 2 tati!!?? Si am si o sora care e doar de la mama mea si de la celalalt tata al meu…si la tatal meu nu mai am niciun frate sau sora…am un caine cu care ma joc, dar nu tot timpul ca stau 2 saptamani la mami si 2 la tati…dar acum stau mai mult cu mami, ca tati si cealalta mami au plecat in vacanta doar ei doi!
Sau
– Uau, ce minge grozava ai! Putem sa ne jucam si noi cu tine?
– Da, ca eu sunt doar cu mami in parc, tati s-a dus la Remus la tara sa ii ceara niste bani, ca i-a zis lui mami ca nu mai avem bani si mami i-a zis ca Remus poate sa ne ajute.
Sau
– Tu esti in clasa a 3-a sau a 4-a?
– In clasa a 3-a.
– Cred ca nu iti place deloc cand ai de facut teme acasa…
– Nu-mi place ca nu mai apuc sa ma joc si la scoala am un coleg care se scobeste in nas si la pranz ne da sa mancam tot felul de lucruri dar eu nu am voie ca mami nu ma lasa sa mananc carne si imi da pachet la mine si cateodata nu-mi place pachetul si doamna invatatoare imi zice ca nu poate sa-mi dea carne dar imi da ciocolata si mie imi place mult ciocolata dar mami nu imi da sa mananc acasa.
Exemplele ar putea continua dar sunt convins ca aveti si voi foarte multe. De fapt, daca ma gandesc bine, chiar v-as ruga sa-mi impartasiti cateva din povestile adunate de pe la copii..mie mi se par atat de frumoase.
Imi permit sa le dau 2 sfaturi parintilor:
1. In anumite situatii si pentru anumite discutii in prezenta copiilor, cred ca e bine sa aveti un cod pentru: sex, bunici (de fapt orice membru al familiei despre care povestiti folosind in aceeasi propozitie numele lui/ei, o parte a corpului si/sau un animal), vecini, parteneri de business (in ambele cazuri vezi mai sus), bani, proprietati etc.
2. Va recomand sa le dati un mesaj de preventie bunicilor cum ca s-ar putea ca la un moment dat copilul sa li se adreseze cu “baba nebuna”, “maica-ta aia enervanta”, “taica-tu care nu face nimic” sau mai stiu eu ce “cuvinte de alint” aveti fiecare pe acasa ☺. Si sa le spuneti ca si voi, ca orice om, va mai enervati si ca nu asta e de fapt parerea voastra despre ei. Noi asa am facut si acum suntem “acoperiti” in caz ca Doamne fereste ☺.
Cam atat. Cum spuneam, daca aveti povesti de impartasit, nu fiti timizi. A, da, era sa uit. Si daca va intalniti cumva cu Mark si incepe sa “toarne din casa” va rog eu frumos….sa-l credeti pe cuvant. Bag mana in foc ca orice v-ar spune despre familia Zamfir e adevarat. Da, oameni buni, astia suntem. Cu bune si cu rele. Ca toata lumea.
Follow
Send
O poveste despre fetita unei prietene bune. Inainte de Craciun, ii tuna mamei ca fata are prea multe haine, jucarii pe care nu le mai foloseste si o mobilizeaza sa adune tot ce nu mai are nevoie, cu gandul sa le duca la un orfelinat, la niste copii sarmani. Ii spune despre cat de amarati sunt copiii aia, cum nu au nimic, mai sa faca bietul copil sa planga si sa isi dea toate jucariile, cartile si hainele. Vine Craciuniul, trece Craciunul, prietena mea nu mai ajunge la orfelinat. Jucariile si hainele, in saci pe balcon, aranjate oarecum pe varste. Toate in stare foarte buna, apropae noi.
La un moment dat, ii vine ideea sa cheme pe o vecina si sa ii dea o parte din jucarii, pt ca avea doua fetite mici. Vecina, nu tocmai lipsita de resurse materiale, dar niciodata nu sunt suficiente jucarii.
Fix cand sa iasa vecina cu sacosa pe usa, intra pustoaica de la gradinita (4-5 ani), o vede pe vecina cu jucariile ei si o intreaba: ”Voi sunteti amarati?”
Un exemplu perfect in care vrei sa te scurgi printre bucatile de parchet si sa dispari cu totul din incapere.
Lili, mi-ai facut dimineata atat de frumoasa :)…multumesc frumos!
ehhe! cate de astea am…. as putea scrie o carte!!!!:))))
Ia una calda: eu cu picea la mega in parcare azi , ora 11! Langa masina noastra , o echipa de muncitori incinsesera un picnic ad hoc pe capota unei masini! cu ziar in loc de fatza de masa, salam , parizer etc! mestecau de zor si vorbeau tare!
Picea , gura bogata zice: De ce plescaie domnii astia?
Eu, concilianta : se grabesc sa termine pranzul si sa meraga la munca!
Ea, dand ochii peste cap:nici nu e ora pranzului, nici nu lucreaza la mega pt ca nu au uniforma , si sunt si cam surzi ca vb tare!!!!!!!
Noi la mare! Copilul nostru de 8 luni cuminte pe sezlong! Vine o fetitza la noi! Nu mai pleaca! Deloc! Toate zilele noastre de concediu au fost insotite de fetitza asta de 7 ani , pe care parintii , blazati , o ignora total! Ei prefera sa joace table non stop!
Dupa ce am facut prezentarile , ea zice:
Stiti , eu am 2 frati mari , da mari rau! Locuiesc in Berceni! Cum ajungi la Agip, o sa vezi o vila maaare, cu un jeep la poarta! Acolo locuiesc eu! Nimeni nu ma baga in seama, pt ca sunt prea mica! Fratii sunt ocupati , merg prin club! Mama e ocupata sa urle la ei’! Tata nu urla! Nu are timp!
Dupa prima zi am devenit nedespartiti pe plaja! Noi si ea intr- o parte! Parintii mai departe de noi , cu tablele lor! Chiar ne- a invitat la ziua mamei ei ! Dar nu ne/ am dus ca nu aveam lanturi de aur la gat !
Ce buni sunt amandoi :)….”caca-pipi” am mai auzit, dar “mamaliga” mi se pare super tare!! 🙂
Eu cand eram mic am avut o perioada fixatie pe “sulita-banana”…habar n-am de unde 🙂
Ai nostri inca nu au inceput ‘sa toarne”. Insa asteptam cu mare interes momentul acela. stim ca nu va fi placut, insa ni-l asumam. Momentan Ionut are o pasiune in a repeta la nesfarsit “caca-pipi”, iar Matei (cel mare) pentru “mamaliga”. Despre ceea ce se intampla acasa a mai ‘sifonat” el cate ceva pe la gradinita, insa nimicpericulos, pentru ca avem format deja un “cod”, asa cum bine spuneai tu mai sus.