Cum explici ce înseamnă să fii părinte în funcție de vârsta interlocutorului

Unui copil de 5 ani: Un părinte este un nene (sau o tanti) care este obligat să-și împartă “jucăriile” lui, adică timpul liber, somnul, corpul, viața cu un alt copil. Da, ai dreptate, e groaznic!

Unui copil de 15 ani: Un părinte este un om care și-ar dori și el din când în când să-l lase toată lumea în pace, dar care știe că acest lucru nu se va mai întâmpla niciodată.

Unui tânăr de 25 de ani: Un părinte este un om care iese când vrea el, se vede cu prietenii, face ce vrea, nu dă socoteală nimă…..Ahahahahahaha!!! Tu chiar m-ai crezut?

Unui adult de 35 de ani: Un părinte este un om care într-o după amiază de weekend își toarnă un pahar de vin, își ia o carte din bibliotecă, se așează comod într-un fotoliu, după care…după care dă paharul peste gât, citește rezulmatul cărții pe internet, pentru că trebuie să fugă la meciul de fotbal sau baschet al copilului, unde va urla ca un descreierat.

Unui adult de 45 de ani: Un părinte simte și el că timpul zboară mult prea repede. Parcă abia ieri îi cumpăra copilului adidași 29 și uite acu’ i-au rămas mici, cine naiba l-o fi pus să nu-i cumpere cu 2 numere mai mari!?!

Unui adult de 55 de ani: Da, și părintele simte că îmbătrânește. Mai ales în nopțile în care își așteaptă copilul să se întoarcă de la vreo petrecere de la care a zis că se întoarce acu’ 5 ore.

Unui pensionar de 65 de ani: Probabil că e greu să nu ai de făcut nimic toată ziua…n-aș avea de unde să știu, un părinte nu vede asta niciodată.

Unui bătrân de 75 de ani: Să fii părinte e ca atunci când mintea ar mai vrea, dar corpul nu mai poate. Mintea zice “Mamă, ce-aș ieși și eu pe city” în timp ce corpul zace inert pe canapea, incapabil măcar să schimbe televizorul de pe Cartoon Network.

Unui bătrân de 85 de ani: Bre, exact la fel e cu un copil, cum e și cu dumneata: și lui îi schimb pampersul, și de el mă rog să mănânce și nu vrea, și cu el mă cert zilnic, și pe el în caut noaptea pe străzi. La fel, la fel!

Unui bătrân de 95 de ani: A fi părinte înseamnă să vorbești fără să te audă nimeni. Ce? SĂ. TE. AUDĂ. NIM…of, de ce mai mă obosesc?

Sursa foto: www.profound-parenting.com