Revenirea la școala exclusiv online

Cred că este o chestiune de zile și/sau cazuri până când vom ajunge în scenariul roșu (cel puțin în București), adică la școala exclusiv online. Mă sperie acest lucru? Sigur că da, dar mult mai puțin decât mă sperie viteza cu care se propagă virusul în aceste zile și veștile care vin dinspre autorități referitoare la gâtuirea sistemului medical.

De ce mă sperie școala online? Pentru că în marea majoritate a cazurilor, va fi degeaba, adică sunt convins că elevii nu vor reuși să acumuleze prea multă informație nouă, ci eventual să își mențină nivelul actual. Iar lipsa acumulării de cunoștințe noi se va vedea în anii următori când e posibil ca ei să nu poată înțelege și asimila concepte, pentru că nu au baza cunoștințelor pe care ar fi trebuit să le dobândească în acest an.
Din vina cui se întâmplă acest lucru? Probabil că am putea arăta cu degetul spre unii sau alții, cu siguranță s-ar fi putut face multe lucruri mult mai bine și mi repede la nivel de sistem. Dar ceea ce contează acum este că ne aflăm în această situație și e important, FOARTE IMPORTANT, ce decizie se va lua apropos de predarea online. Că poate ar fi mai bine să acceptăm cu toții înghețarea într-o formă sau alta a anului școlar și reluarea lui când lumea va reveni la un normal controlabil în timp. Ideea nu-mi aparține, mi-a spus-o un prieten ieri și am mai auzit-o și de la alții. După ce am rumegat-o, mă gândesc că e o soluție care măcar ar trebui luată în considerare: să punem școala din anul acesta de rahat între paranteze, că oricum cam asta am făcut cu toate celelalte aspecte ale vieții, să asigurăm un minim pentru copii (lecturi, niște exerciții, mișcare etc) și să ne luăm lunile astea pentru a veni cu o strategie care să rezolve problema odată ce ne revenim.

Problema cea mai mare însă este alta, cel puțin pentru mine: neîncrederea aproape totală pe care o am în autorități. Adică mi se pare că oamenii nu sunt doar depășiți de situație, dar sunt și foarte mulți incompetenți printre ei. Și atunci orice decizie iau, pare că e luată în pripă și pentru a salva situația ACUM, când de fapt, nouă ne trebuie o viziune pe termen mediu. De la felul în care comunică, la micille bălbe, la marile prostii și tot așa, faptul că nu există un lider spre care să ne îndreptăm și care să fie în stare să strângă în jurul viziunii sale o mare parte a țării este o problemă reală. Bine, problema începe de la faptul că nu există lideri, iar viziuni sau strategii cu atât mai puțin. Sau asta transpare din ce comunică (sau nu comunică) autoritățile către noi.

Va fi o iarnă infernală. Iar faptul că suntem atât de divizați, că nu ne putem înțelege asupra niciunui aspect, că luăm totul personal și că nu este nimeni în stare să ne explice de ce e important să facem așa și nu altfel nu face decât să contribuie la starea proastă, la degradarea economică, socială și umană și la faptul că nu știm cum ne vom reveni atunci când vom putea să ne revenim.
În acest context macro, școala e doar o piesă din puzzle. Importantă, dar doar o piesă. Creierul copiilor este foarte elastic și sunt convins că ar putea recupera chiar și un an pierdut. Atâta timp cât folosim anul acesta pierdut (căci el este pierdut, indiferent cum va continua școala, să nu ne păcălim singuri) pentru a face niște schimbări structurale care să permită educației românești să vină cu ceva nou și adaptat secolului 21 peste 6 sau 12 luni.

De putut, se poate face. Avem cu cine și vrem să facem asta? Acestea sunt întrebările importante la care răspunsul meu, în acest moment, este Nu. Sper din toată inima să mă înșel.

Să fim sănătoși și să ieșim cu bine din această perioadă!

sursa foto: https://www.schooleducationgateway.eu/

1 Comment

  1. intradevar traim vremuri grele doar impreuna vom trece peste , cert este ca trebuie sa ne unim fortele si sa avem grija de compii nostri! Va multumim pentru articolele foarte fine pe care le oferiti spre citire publicului! Va pupam si imbratisam.

Leave a Reply to Mavrodin Gabriela Cancel reply

Your email address will not be published.


*