Povești la micul dejun (IV) – Prieteni de tot felul

– Băieți, ieri am mâncat cereale, azi vreau să fac niște sendvișuri…
– Eu vreau cu somon!
– Eu cu zacuscă!
– Iar eu vreau ca voi să așezați masa cât le pregătesc eu.
– Aaaa…o pregătește tati, eu sunt cu S. pe telefon, vin imediat.

– Tati, pot să fac un video call pe whatsapp cu S. după ce termin de mâncat?
– Da, normal. Te înțelegi bine cu el, nu?
– Da, e prietenul meu.
– Foarte bine.
– Cum e D. prietenul tău.
– Exact. Fiecare dintre noi are prieteni, amici…
– E o diferența între ăștia?
– Mie așa mi se pare. Prietenii sunt mai apropiați.
– Adică?
– Adică cu prietenii poți vorbi despre mai multe lucruri, nu doar discuții superficiale, cum ar fi despre vreme sau echipa favorită. Poți să le povestești despre bucuriile tale, tristețile tale, despre ce te frământă și tot așa. E bun senvișul tău?
– E bun rău!

– Păi și cum știi când cineva e prieten sau amic?
– Asta descoperi pe parcurs, în funcție de lucrurile pe care le ai în comun cu cineva, timpul pe care vrei să îl petreci cu el și tot așa.
– Tu ai avut mulți prieteni când erai mic?
– Da, am avut. Unii de pe stradă, unii de la școală, alții de la baschet.
– Și ai rămas prieteni cu ei?
– Cu unii da, cu alții, nu.
– De ce?
– Pentru că oamenii se schimbă și la un moment dat realizezi că nu prea mai ai chestii în comun cu prietenul tău. Sau nu prea mai vrei să petreci timp cu el. Sau el poate să descopere lucrurile astea despre tine.
– Și nu ți-e dor de ei?
– Mi-e dor de ei și de mine de atunci. Acum, dacă mă văd cu ei, ceea ce s-a mai întâmplat, realizez că nu mai suntem aceiași, că nu prea mai avem de ce să fim prieteni. Și așa ajungi să îți faci alți prieteni. Înțelegi?
– Nu prea.

– Mda.
– Adică eu n-o să mai fiu prieten cu S. sau cu P.?
– Asta nu știe nimeni, iubitule, încă. O să descoperiți voi, în funcție de cum o să evoluați. Ceea ce pot să îi spun este că prietenia, ca orice altă relație, înseamnă și muncă.
– Adică?
– Adică depinde doar de tine și de prietenii tăi dacă și cât timp rămâneți prieteni.
– Hm…
– …
– Dar prietenii sunt importanți?
– O, da! Foarte! E foarte important să ai cu cine vorbi, să știi că poți povesti cuiva despre, nu știu…despre lucrurile care îți plac, dar și despre fricile tale.
– De ce e important?
– Pentru că suntem niște animale sociale. Și pentru că toți ne dorim să fim acceptați pentru ceea ce suntem. Și e important să știm că există oameni care ne iubesc și ne acceptă așa, imperfecți cum suntem.
– Așa cum mă iubiți voi?
– Da, așa cum te iubim noi și cum își iubesc cam toți părinții copiii. Dar orice om are nevoie și de prieteni, nu doar de părinți.
– Mi-ai făcut capul mare, să știi!
– Ahahahaha!

– Măcar te-am lămurit cum e cu prietenii.
– Hm…nu știu ce să zic. Eu voiam doar să știu dacă pot să vorbesc cu S. pe whatsapp.
– Și eu ți-am ținut ditamai teoria.
– Mda…uneori, vorbești cam mult.
– Eu?!? Eu vorbesc mult?!?
– Că doar nu eu!
– Bine, prietene, am înțeles.
– Tati?
– Da.
– Dar noi doi suntem prieteni, nu?
– Eu așa sper.
– Ok. Da, suntem.

„Povești la micul dejun” este o serie de momente din viața noastră de familie întâmplate în jurul mesei de mic dejun, o serie realizată în parteneriat cu prietenii mei de la Nestle România, prin inițiativa lor „Nestle for Healthier Kids”. Încercăm pe cât de des putem să luăm masa în familie, pentru că Iuliei și mie ni se pare un obicei important.
Iar cei de la Nestle au o preocupare continuă pentru o nutriție sănătoasă și o stare de bine a copiilor , așa că mă bucură tare acest parteneriat.
Vă invit să descoperiți mai multe povești pentru un stil de viață sănătos al copiilor. Și vă invit să ne descoperiți și pe noi și poveștile noastre în săptămânile ce vor urma. ☺