Povești la micul dejun (I) – Ce-am avut și ce-am pierdut

– Băieți, ce ziceți de niște pancakes la micul dejun?
– Daaaaaa! țipă copilul, de probabil că se aude până la vecinii de peste drum.
– Lasă batonul ăla, îl mănânci la școală, îi spun eu.

Noi, Zamfirii, încercăm, pe cât ne iese, să mâncăm împreună cât de des putem. Nu ne iese zilnic, dar ne-am propus asta, să ne străduim să ne iasă, astfel încât micul dejun sau prânzul sau cina să fie un moment în care stăm la povești despre ziua noastră sau despre diferitele subiecte care ne frământă. Mai jos aveți o discuție dintr-o dimineață în care ne-am răsfățat cu niște clătite. Și nu numai.

– Auzi, tati? Putem merge azi să-mi iau o minge?
– Păi unde e cea veche?
– Nu ți-am zis că am uitat-o pe stradă și a dispărut?
– Adică ai pierdut-o.
– Da, dar n-am vrut s-o pierd.
– A, am înțeles.
– Ce, tu n-ai pierdut chestii când erai copil?
– O, ba da, dar pe atunci, lucrurile stăteau altfel când pierdeam câte ceva.
– Cum adică?
– Adică țin minte că la un moment dat bunică-tu, care era plecat în străinătate, mi-a trimis o șapcă de blugi. Mamă, ce mândru eram de ea! Nu prea avea nimeni șapcă de blugi pe-atunci…
– Era pe vremea lui Ceaușescu?
– Hai, mă, mai și mâncați, că se răcesc astea! Vorbiți nonstop! Uite, ți le tai eu.

– Da, era pe vremea lui Ceaușescu. Și eram atât de fericit cu șapca mea, încât odată, când m-am dus cu prietenul meu și cu tatăl lui la un bazin, mi-am luat șapca cu mine. Bunică-ta mi-a zis la plecare: „Lasă șapca acasă, că o s-o pierzi!”. Eu, nimic, am luat-o cu mine.
– Și…ai pierdut-o?
– Bineînțeles! Am uitat-o în vestiar. Doamne, ce panicat am fost. Și ca lucrurile să fie tragice până la capăt, când am ajuns acasă, bunică-ta era pe geam și cum m-a văzut, m-a întrebat direct: „Ai pierdut șapca, nu-i așa?”
– Și tu ce-ai făcut?
– Am început să plâng.
– Ahahaha!
– Da, pe atunci, pentru că nu se găseau lucruri sau costau foarte mult, chiar nu era bine când pierdeam lucruri. Îți mai pun suc?
– Da.
– Ok, dar te rog mănâncă și zmeura…ce tot râzi, mă?
– Mi-o închipui pe Buni la geam, întrebându-te de șapcă…
– Da, a fost într-un fel…

– Și ce-ai mai pierdut?
– Am pierdut și eu o dată o minge. De fapt, n-am pierdut-o, a tras un prieten un șut tare de tot și mingea a nimerit sub roțile unui troleibuz. Nu o să uit niciodată pocnitura aceea.
– Ai plâns?
– Da, clar!
– Ahahaha!
– Păi, era o minge de piele, singura de pe toată strada, nu mai aveam cu ce ne juca. Nu am plâns doar eu, a plâns și săracu’ Claudiu, cel care trăsese șutul. Așa era pe atunci, ți-am zis, nu era ok să pierdem lucruri.
– Adică acum e ok?
– Nu, deloc. Doar că acum, și voi, copiii, și noi, părinții, suntem mai relaxați. Voi, pentru că știți că nu e o tragedie dacă le pierdeți, noi, pentru că înțelegem că astfel de lucruri se mai întâmplă.
– Păi, da, se întâmplă.
– Da, dar nici așa nu e ok. Că uneori, am senzația că nu înțelegi că toate lucrurile astea costă bani și că banii nu vin așa, pur și simplu, și că ar trebui să ai grijă de ele.
– Ok, atunci îmi iau mingea din banii mei.
– Hai să facem așa: o luăm noi de data asta, dar dacă o mai pierzi o dată, ți-o iei tu, din banii tăi.
– Ok, așa facem. Ți-am arătat de unde am reușit să marchez un coș ultima oară?

– Nu.
– De departe. Plus că am învățat să arunc și de deaspura capului, uite așa!
– Am înțeles.
– Tu la baschet ai pierdut ceva?
– Da, multe meciuri. Unele la niște diferențe de scor foarte mari.
– Meciuri decisive ai pierdut?
– Multe.
– Da’ ai și câștigat, nu?
– Câteva. Le țin minte și pe unele, și pe altele. Mai mănânci zmeura asta?
– Nu.
– Pot să o mănânc eu?
– Nu.
– E?!? Mamă, ai văzut chestia aia, din sufragerie?
– Ce chestie?!?

– Tati?
– Da.
– Pune zmeura la loc.
– Nu se mai poate.
– Bine, atunci hai să-mi cumperi mingea și să jucăm un meci.

„Povești la micul dejun” este un serial nou pe care îl încep astăzi, alături de prietenii mei de la Nestle Romania, sub umbrela „Nestle for Healthier Kids”. În fiecare săptămână vă voi aduce câte o poveste de-ale noastre, căci dacă avem ceva din belșug, atunci avem povești și întâmplări haioase. Și sper să avem și de acum încolo multe mese în familie, pentru că există studii care arată că acestea sunt printre cele mai bune metode pentru a crea obiceiuri sănătoase în rândul copiilor.
Iar cei de la Nestle au o preocupare continuă pentru o nutriție sănătoasă și o stare de bine a copiilor , așa că mă bucură tare acest parteneriat.
Vă invit să descoperiți mai multe povești pentru un stil de viață sănătos al copiilor. Și vă invit să ne descoperiți și pe noi și poveștile noastre în săptămânile ce vor urma. ☺

1 Comment

  1. Frumoasa poveste! Si sotul meu le face copiilor pancakes la micul dejun in weekend, e placerea lui. Astfel de momente petrecute cu copii nostri ni le vom aminti peste ani cu lacrimi in ochi.

Leave a Reply to Mariana Cancel reply

Your email address will not be published.


*