O poveste despre curaj. Foarte mult curaj.

Curajul poate îmbrăca multe forme. Sunt oameni curajoși care își asumă riscuri în viața de zi cu zi, cum ar fi pompierii, polițiștii, soldații. Mai sunt și acei oameni care nu se știu neapărat curajoși, dar care, în situații extraordinare, devin niște supereroi: un om care salvează pe altcineva de la înec, fără să fie vreun mare înotător, sau un copil de 10 ani care îi ia apărarea celui mai pricăjit coleg din clasă atunci când copiii mai mari se iau de el. Da, situațiile extraordinare pot scoate curajul la suprafață.

Dar astăzi vreau să vă povestesc despre un alt fel de curaj, la fel de impresionant: curajul dintr-o situație banală. Curajul de a spune ceea ce-ți trece prin cap, chiar dacă ajungi să regreți acest lucru la o milisecundă după ce ți-a ieșit pe gură. Curajul de a-ți dori victoria într-o bătălie dintr-un război pe care știi că nu-l vei câștiga niciodată. Nici tu, nici nimeni altcineva.
,
Ieri de dimineață eram într-un Starbucks, așteptându-mi, cuminte, la rând, cafeaua. În fața mea, un el și-o ea, cuplu, vorbeau chestii neimportante (amândoi trecuți de 30 de ani, deci nu tineri și neliniștiți). Tipul de la Starbucks îi strigă pe cei doi, aceștia își iau cafelele și el o ia un pic înaintea ei spre ieșire. Ea, mai aruncând un ochi spre masa unde așteptaseră, pune mâna pe un portofel și îl întreabă pe el:
– Auzi, ăsta e portofelul nostru?
El, fără să clipească ,fără nicio inflexiune a vocii, fără să îi pese că și alții l-ar putea auzi, răspunde:
– În mod cert nu este portofelul NOSTRU, dar sigur e portofelul MEU.

Nu am mai apucat să aud sau să văd reacția ei, pentru că deja se apropiaseră de ieșire. Dar am simțit cum pe loc temperatura din interiorul cafenelei a scăzut cu cel puțin 10 grade.

Așa că, Dragul meu Viteaz, în numele tuturor celor care nu am fi avut sau nu vom avea vreodată curajul tău, îți transmit toată admirația noastră. Sigur, ea nu îți va folosi atunci când urgia te va lovi. Căci să n-avem vreun dubiu…poate nu ieri, poate nu azi, poate nici măcar mâine…dar într-o zi, orice zi, vei plăti pentru această cutezanță.
De aceea am simțit nevoia să aștern aici povestea curajului tău (mi-aș piermite să-i spun…nebun) și să o împart și cu alții. Oi rămâne tu un Erou Necunoscut și plătitor pe vecie pentru tupeul nemaiauzit, dar vei avea veșnic admirația mea.

Respect! Și…mult noroc! Vei avea mare nevoie de el.

Sursa foto: www.askideas.com