Ieri, pe grupul de părinți de pe whatsapp apare următorul mesaj:
– Bună ziua, îmi poate spune cineva ce teme avem de făcut?
Primul impuls a fost să mă revolt: Băi, parcă ăsta era un grup doar pentru părinți, ce caută copiii aici?!? Apoi am realizat că mesajul chiar era scris de un părinte. Și m-am gândit că poate n-ar fi cea mai deșteaptă mișcare a mea să răspund ce-mi trecea prin cap. 🙂
Așa că răspund aici. Cred că acest plural în care ne includem și noi, părinții, este foarte dăunător pentru copii. Și o să vă dau cel mai bun exemplu, întâmplat aseară, după ce venise mesajul cu pricina: ajung cu Mark acasă de la antrenament. De ceva vreme încerc să-l obișnuiesc că geanta de antrenament este doar responsabilitatea sportivului. Adică el trebuie să aibă grijă să își pună cele trebuincioase pentru antrenament, așa cum tot el trebuie să fie cel care, întors de acolo, trebuie să își scoată ghetele din geantă, iar chestiile murdare și eventual putăcioase să și le pună la murdar. Cât de bine îi iese asta? Hai să spunem că este un proces… 🙂 Anyways, ajungem acasă și nici nu intrăm bine pe ușă că bunica, aflată în vizită la noi, ia geanta de antrenament și îl întreabă pe Mark:
– Scoatem lucrurile de aici? Asta în timp ce se pregătea să le scoată ea!
– O să și le scoată el, îi răspund el.
– Deci le scoatem, zice ea, deschizând fermoarul.
– Am spus că o să și le scoată EL! spun pe tonul meu cel mai ferm. Ca să înțelegeți, ce cred eu că este ferm, probabil că alții aud amenințător.
– Ah…am înțeles!
Da, exact asta facem cu pluralul ăsta: luăm o parte mai mare sau mai mică din responsablitatea copilului, fie că e vorba de teme, spălat pe dinți, cărat lucruri de la magazin, dus haine murdare la coș sau orice altceva vreți voi. Cred că așa cum noi, adulții, avem responsabilitâți pe care nu vrem și nici n-am putea să le pasăm copiilor, fix la fel trebuie să privim lucrurile și pentru ei: au niște responsabilități cu care trebuie să se obișnuiască. Sigur că la început mai mult le vor uita. Dar noi trebuie, cu blândețe să le atragem atenția. Apoi vor uita, dar parcă mai puțin. Și, tot cu blândețe, trebuie să le reamintim. Apoi, când devin adolescenți sau când nu mai putem, cred că e ok să mai și uităm de blândețe și să țipăm când nu sunt în stare să-și ducă o șosetă în coș. Dar orice am face, nu cred că ar trebui s-o ducem noi. Căci, am văzut asta la mine, când deja nu mai eram copil: dacă văd că are cine să facă lucruri, de ce să mă agit? Dar când știu că tre să le fac eu, moamă, să vedeți ce atent sunt la toate cele.
Am văzut acum mulți ani cu Iulia la Teatrul de Comedie, piesa Marlene, cu Emilia Popescu. Și e acolo o replică care a făcut istorie la noi în familie. De câte ori sună telefonul, Marlene se întoarce către asistenta ei și întreabă:
– Răspundem la telefon?
Asta la noi în familie a evoluat în:
– Ducem și noi gunoiul? Mergem până la Mega? Spălăm și noi vasele?
Și de fiecare dată, cel care pune întrebarea se așteaptă ca, de fapt, celălalt să facă acel lucru. Așa și cu copiii: când noi le spunem că tre să facem temele, o chestie pe care ei oricum o urăsc, cum naiba să nu o frece, știind că dacă nu o fac ei, o s-o “facem” noi cu ei, adică noi? La fel cu orice alt exemplu. Căci, pentru mine cel puțin, e la fel de enervant și de greșit când aud vreun părinte spunând că mergem la balet, avem teză, jucăm meci în weekend sau mai știu eu ce. Pe bune? Cine dracu’ mai are chef de teze la vârsta asta? Hai să-i lăsăm, fraților, să facă ce au de făcut de unii singuri, atât de bine pe cât pot ei. Hai să-i responsabilizăm, hai să-i facem mai independenți, hai să-i lăsăm să mai și greșească.
Nu de alta, dar cât de nasol e când auzi vreun adult intrat de curând într-o relație spunând că se duce la mami să-i spele hainele sau îl sună pe tati că știe el mai bine unde se mănâncă ceva bun? Exact, foarte nasol.
PS: Iar reciproca nu e niciodată valabilă, căci de mers la azil o să mergem doar noi, nu ei și cu noi. 🙂
PPS: Se prea poate să fi folosit și eu acest plural uneori. Ceea ce am scris mai sus, rămâne la fel de valabil. Ba, fiind vorba de mine, pot adăuga că am fost un mare bou. 🙂
sursa foto: https://www.express.co.uk/
Follow
Send
Leave a Reply