Moneda de pe jos

Am început să văd, cred, toate monedele pierdute sau aruncate pe jos. Defect profesional, ce să fac? Le văd pe stradă, le văd în Mega, le văd în parcuri. Ba în weekend la Metro l-am văzut pe un domn cum a lăsat căruciorul cu 50 de bani în el. Spre rușinea mea mi-a fost rușine să mă duc să îi iau, gândindu-mă ce va spune acel om care nu mă cunoaște, despre mine. Un prost, asta am fost.

1, 5 și 10 bani. Astea sunt monedele “neinteresante”, monedele pe care nu ne deranjează să le rătăcim. Monede care pentru prea puțini dintre noi înseamnă ceva. Din păcate.

Așa era și moneda aceasta pe care am găsit-o zilele trecute pe stradă. FullSizeRenderStătea acolo, ignorată de toată lumea, oamenii simțind că efortul lor de a ridica o monedă de 10 bani valorează mai mult decât atât. Nu, nu sunt ironic, vorbesc doar despre o realitate pe care o știm cu toții.Căci singurul lucru la care este bun o monedă de 10 bani este să o poți da la magazin astfel încât să nu trebuiască să te umpli cu..mai multe monede de 10 bani.

Da, sunt foarte mulți oameni pentru care 10 bani nu înseamnă nimic. Și tocmai pentru că sunt foarte mulți, gândiți-vă așa: cum ar fi ca toți acești oameni să doneze din când în când câte 10 bani pentru o cauză? Pentru #spitalulcopiilor sau oricare alta. Știți câți bani s-ar strânge pentru diferite proiecte de care avem cu toții atâta nevoie? Nu, nici eu nu știu, dar aș băga mâna în foc că ar fi vorba de foarte multe zeci de milioane de lei pe an. Zeci de milioane de lei. Pe an.

Căci eu cred că asta ar trebui să fie lupta noastră în anii următori: să facem cumva să ieșim din amorțeală. Fie că vorbim de un spital pentru copii, de o casă pentru cei care nu au o casă sau de repararea gardului din parcul în care se joacă ai noștri, ar trebui să ne propunem ca aceste proiecte să nu rămână precum moneda din poză: aruncate nepăsător pe vreundeva și ignorate de aproape toată lumea. Când o să vrem să înțelegem că e mult mai bine să fii o verigă mai slabă dintr-o comunitate puternică, decât veriga puternică dintr-o comunitate extrem de slabă, lucrurile vor arăta mult mai bine pentru noi toți. Am convingerea aceasta și aș susține-o în fața oricui.

Revenind la moneda mea (pe-asta am luat-o), vă mai povestesc ceva: în weekend o să plouă, cel puțin sâmbăta. Și o să fie cam frig, cel puțin sâmbăta. Noi vom fi acolo, în Orășelul Copiilor, la metrou la Brâncoveanu, cântărind (sper) cât mai multe monede.
Am niște emoții imense și acum mi se pare că 2 tone sunt foarte mult! (eu așa sunt de emoționat înainte de orice astfel de eveniment). Dar cât de tare ar fi ca în ciuda a tot și a toate să strângem cantitatea asta. Sigur, orice cantitate e extrem de binevenită, dar cât de mișto ar fi să strângem 2,000 de kilograme!!??
Și vă spun eu cum le putem strânge: cu toții. Indiferent cât donează fiecare, dacă venim mulți în weekend strângem și mai mult. Exact cum construim și spitalul: indiferent cât ar dona fiecare, dacă am dona cu toții, ne-am apuca mâine de construcție.

Așa că vă invit ca în următoarele zile să fiți mai atenți la măruntul din jurul vostru, fie că îl aveți, fie că îl vedeți. Și, mai important, vă invit pe toți în weekend în Orășelul Copiilor pentru a ajuta niște copii bolnavi de cancer să ajungă oameni mari. Nu e nevoie de mult. Dar e nevoie de foarte mulți.

2 Comments

  1. Si eu culeg toate monedele de pe jos. Nu e o rusine, ci un respect pentru bani, pe care romanii nu il au, nu stiu exact din ce cauza. Le e jena sa se aplece chiar si cand pierd ei insisi o moneda, le e jena sa ia restul de la casa, daca e vorba de monede mici, le e jena sa nu dea bacsis unui prestator de servicii…
    Partea buna e ca putem profita de aceasta jena, iata, pentru cauze nobile 🙂 Mult succes sambata, venim si noi!

Leave a Reply to Alex Cancel reply

Your email address will not be published.


*