Martinel cel zburător

Martinel e bine acum. Precum Icar, el a vrut să zboare mai aproape de Soare. Sau, mă rog, a vrut să zboare, îmi închipui. Dar să nu o iau înaintea poveștii…

Acum vreo trei săptămâni, într-o vineri de dimineață, am plecat la alergare, cum fac de obicei. Am întrebat pisoiul dacă vrea să iasă și el în curte, dar m-a ignorat complet (cum face de fiecare dată când nu vrea ceva de la una dintre ființele umane care îl deservesc). Am ieșit din casă, am încuiat ușa, am alergat, m-am întors, am intrat în curte să-mi fac stretching-ul și am auzit un mieunat.
– Nu cred că e Martinel, că n-avea pe unde să iasă, îmi zic, și nimeni nu pare să se fi trezit.
Greșit! Pisicul a ieșit pe geam, dând la o parte plasa de țânțari. De aici nu pot decât specula că fie a alunecat, fie a vrut să prindă un porumbel, cert e că a căzut de la vreo 7 – 8 metri și și-a rupt piciorul din spate.

Mai știți când vă povesteam că eu nu vreau pisică? E, unul dintre motive este că eu sunt genul care consideră animalul de casă (în caz că nu e pește sau altă chestie plictisitoare) ca fiind parte din familie. Adică e ca un copil care nu poate să vorbească, dar de care trebuie să ai toată grija din lume.
Așa că ia ghiciți cine a fugit cu el la spital, la radiografii, la operație, la recuperare etc? Vă dau un pont: Eu.

Am mers până într-acolo încât pentru a nu ne strica chiat tot concediul (prima parte a trebuit s-o anulăm, din motive de convalescență a pisicii și din motive de costuri de operație și tratament ale pisicii), am hotărât să-l luăm cu noi în mini vacanța de trei zile de la mare. Doar că doctorul ne-a spus că el ar trebui să nu se miște mai deloc. Așa că ia ghiciți voi din nou cine s-a dus să cumpere un țarc pentru iepuri pe care l-a montat în casă și în care pisicul a stat fix o noapte? Exact: Tot eu.

Nu, nu l-am mai luat uc noi în vacanță dar am mobiizat jumătate de stradă să vină să-l hrănească, să se joace cu el, să-l verifice, că, na pisicul (nebun care se crede pasăre) e în refacere, trebuie să ai grijă de el.

Iar el, mititelul, aș fost așa de impresionat! Când ne-am întors, l-a durut fix la bascheți de noi vreo trei zile. Mă rog, asta când nu avea nevoie de vreun sclav să vină să-l mângâie.

Una peste alta, pisica pe care (n-)o avem, a sărit de la etaj, și-a rupt piciorul, a fost operat și acum se reface și totul pare ok. Mai puțin faptul că iar dă târcoale geamurilor, așa că stăm cu ele închise, că, na, ne-a trebuit pisică. Lasă, e ok și cu sauna, important e să fie pisica în siguranță!

Aș fi vrut să vă arăt și o fotografie mai recentă cu el, dar a plecat pe străzi de azi dimineață și încă nu e ora mesei să se întoarcă acasă, la sclavii care-l hrănesc și răsfaț…stați, că a venit, ia uitați poza!

Voi…cum v-ați mai distrat vara asta?

1 Comment

  1. Aoleu, săracul pisic. Și noi avem unul care se crede Spiderman si se catara pe plase sa prindă păsări. Noi stam la 5 și am fost nevoiți sa asiguram bine plasele, ca de la cinci slabe șanse sa supraviețuiască zborului…

Leave a Reply to Luiza B Cancel reply

Your email address will not be published.


*