Mark și Daniel (p)

Mark este un băiețel de aproape 10 ani din București, elev al școlii “Pia Brătianu”. Daniel este un băiețel de 11 ani din Făgăraș, elev al Colegiului “Aurel Vijoli”.
Mark este îndrăgostit de baschet, jucând în echipa clubului său. Daniel iubește fotbalul, jucând în echipa orașului.
Mark vrea să devină jucător de baschet profesionist, pentru că, zice el, “chiar se pricepe la asta”. Daniel vrea să devină polițișt, ca să ajute oamenii.
Lui Mark, școala online i s-a părut cam plictisitoare până acum, dar i-a și plăcut, pentru că a stat acasă și a putut participa la ore în pijama. Lui Daniel, școala online i s-a părut dificilă și fără farmec, dorind cu nerăbdare să se întoarcă în clasă, căci îi este dor de colegi, de doamna învățătoare și chiar de banca lui.

Citind doar aceste informații despre Mark al meu și acest băiețel din Făgăraș, oricine ar putea spune că nu e mare diferență între ei: doi băieți iubitori de sport, care încearcă să se adapteze la noua realitate a școlii online. Doar că realitatea aceasta este foarte diferită pentru fiecare dintre ei: în timp ce Mark se plânge de una și de alta, având un laptop făcut cadou de nașii lui, o tabletă primită de la școală, un telefon primit de la părinți și acces permanent la internet de mare viteză (deci, practic, tot ce îi trebuie și mai mult decât atât pentru a putea participa la orele online), pentru Daniel educația digitală înseamnă doar acces la whatsapp-ul de pe telefonul părinților, unde poate primi ceva informații de la școală și poate trimite poze cu temele făcute.

Zilele trecute am citit o declarație a Ministrului Educației care spunea, că până la acest moment, aproximativ 200,000 de elevi din România nu au putut participa la școala online fie din cauza lipsei device-urilor, fie din cauza lipsei internetului, fie din ambele cauze. 200,000!!!
Știu că pandemia asta ne-a dat viețile tuturor peste cap, dar sunt convins, din păcate, că această problemă, a școlii online și a accesului la școala online pentru mulți copii va avea urmări dureroase pentru ei, pe termen lung.
De aceea eu sper să ne revenim la normal cât mai repede posibil și, în același timp, mă bucură toate inițiativele care fac ceva în direcția aceasta, de a-i ajuta pe copii să poată participa la ore.

Un astfel de proiect nu doar minunat, dar și necesar, este inițiativa Petrom, inspirată de Narada, susținută de Mastercard, care ne implică și pe noi, părinții. Folosind platforma drumulsprescoala.ro, fiecare părinte poate calcula câți bani l-ar fi costat drumul copilului său până la școală, bani pe care nu i-a mai cheltuit, de cînd școala este online. Suma rezultată sau orice altă sumă pote fi donată pe platformă, pentru ca și alți copii din medii defavorizate să aibă un ”drum” accesibil până la școala online, respectiv să primească device-uri și conexiuni la internet și astfel să aibă o șansă la educație.
Mai mult, Petrom, prin stațiile Petrom, susține cu 90,000 euro proiectul “Drumul spre școala online”. Donația va acoperi necesitățile a 2,000 de copii din medii defavorizate care astfel vor putea să participe la școala online.

Mark și Daniel nu se cunosc, dar fiind de aceeași vârstă, poate, cine știe?, viața îi va aduce împreună la un moment dat. Dacă se va întâmpla acest lucru, mi-ar plăcea ca, povestind despre această perioadă a vieții lor, cea a școlii online, amândoi să poată râde de ea, povestindu-și diferitele amintiri din timpul orelor online făcute live.
Altfel ar însemna că noi toți, ca părinți, am greșit sau am stat deoparte, nefăcând nimic. Și asta ar fi cam trist, nu credeți?