Zilele trecute am dat peste acest top al celor mai scumpe lucruri inutile. De la un pliculeț de ceai care costă $ 14,000, la un telefon de $1,3 milioane la (favorita mea) o păpușă Hello Kitty încrustată cu diamante și rubine la un preț modic de „doar” $ 163,000.
Dar cine sunt eu să-i judec pe oamenii care, având mulți bani, și-ar cumpăra așa ceva? Căci dacă mă uit prin casa mea, găsesc o grămadă de lucruri pe care „trebuia neapărat să le cumpăr” și pe care nu le-am folosit mai deloc sau, cel puțin, de foarte multă vreme. Da, una din micile plăceri vinovate ale acestei vieți este să cumpărăm lucruri. Muncim suficient astfel că ne convingem singuri că merităm sau că avem nevoie de încă un telefon, încă o mașină sau încă orice altceva.
Iar campioni la așa ceva sunt copiii. Cei care (încă) nu-i aveți, credeți-mă pe cuvânt. Cei care-i aveți, cam pe acum dați aprobator din cap. Cui nu i s-a întâmplat să meargă într-un mall sau într-un magazin unde copilul său să vadă un alt dinozaur,o altă păpușă sau o șapcă cum are și prietenul de la grădiniță/școală și să se dea cu curu’ de pământ (la propriu) ca să i se cumpere acel obiect? Obiect care, mai apoi, i-a reținut atenția undeva între 1 – 3 zile.
Nu știu dacă e sănătos (acum chiar mă prostesc) dar este foarte uman.
Dar mai sunt și altfel de copii. Copii care în zilele acestea superbe de primăvară stau îmbrăcați mai gros, cu o căciuliță pe cap, și care, uitându-se pe internet sau în vreo vitrină de magazin la o placă de snowboard aruncă, așa, ca pentru ei, o întrebare:
– Auzi, mami, crezi că eu o să mai apuc iarna viitoare să mă dau cu placa?
Probabil că nu mulți ar întreba așa ceva, cu voce tare. Dar unii dintre ei ar gândi-o, cu siguranță. Și cei mai mulți ar simți-o. Cum naiba să nu simți cancerul care se înfruptă cu poftă din viața ta?
Gândiți-vă o secundă că cineva, un copil, al vostru sau al altuia, v-ar întreba așa ceva. Ce i-ați răspunde? Da, știu, nici măcar nu vreți să vă gândiți la asta. Doar că strategia struțului n-a ajutat pe nimeni, niciodată. Doar pentru că unii dintre noi nu trebuie să trecem prin așa ceva, nu înseamnă că ar trebui să rămânem indiferenți la suferința altora. Copii și părinți deopotrivă.
Ok, deci faceți un efort și încercați să vă gândiți…tot nu vă iese, nu? Atunci am o soluție mai simplă pentru voi: scotociți-vă prin buzunare. Doamnelor, pentru voi e mai complicat, voi va trebui să vă scotociți prin sacii aceia fără fund pe care îi numiți genți.
Ok, v-ați scotocit bine? Câte monede ați găsit? Câteva, nu? Monede de care habar nu aveați că sunt în posesia voastră. Și dacă știați, oricum nu le foloseați, ba vă enervau de câte ori dădeați iarăși peste ele. Luați acele monede și puneți-le într-o cutie sau un pahar transparent pe birou. Și invitați-i și pe colegii voștri să facă la fel. Căci noi, la Asociația 1 Leu, ne-am propus ca până pe 21 mai să strângem din toată țara cel puțin 1,000,000 de monede pentru primul centru medical independent de oncologie și hematologie pediatrică din România. Și avem nevoie de fiecare monedă de la voi, dar, mai important, avem nevoie de fiecare dintre voi.
Avem nevoie să vă gândiți cum e să te trezești într-o dimineață așa frumoasă cum e cea de astăzi și primul tău gând să fie: ce să mai fac pentru a-mi salva copilul? Ce să mai vând când nu mai am nimic de vândut? Cum să stau așa și să-l văd că se scurge viața din el doar pentru că nu am suficienți bani să-l trimit în străinătate?
Avem nevoie să fiți altruiști și să donați din multul sau puținul pe care îl aveți măcar 1 leu. Sau, dacă 1 leu vi se pare mult, o monedă. Puneți o monedă deoparte de azi până pe 21 mai și apoi donați-o pentru ca niște copii să se facă bine.
Avem nevoie să îi convingeți și pe alții să facă același lucru. Da, să ridici un spital de la zero e greu, dar poate fi ușor când o țară întreagă își dorește acest lucru. Și îl putem face fără ajutorul nimănui, doar prin propriile noastre forțe. Prin proprii noștri lei și prin propriile noastre monede.
Așa că avem nevoie să scotociți prin toată casa după toate aceste lucruri inutile care sunt monedele. Și în timp ce faceți asta, încercați să vă uitați și după alte lucruri inutile pe care le aveți și câtă bucurie ați trăit atunci când le-ați cumpărat. Și apoi să vă gândiți că doar câteva monede de la fiecare dintre noi le pot oferi unor copii șansa să trăiască aceeași bucurie peste ani.
Căci orice copil merită să ajungă om mare.
Sunt din Iasi 🙂
Buna, pot pune articolul pe FB?
Chiar te rog! 🙂
Eu ma apuc de strans la birou, dar cum fac sa ajunga la voi monedele astea? Vor fi niste oameni care sa le colecteze din orase? Ar fi bine sa publicati numele lor si o modalitate de contact, pentru fiecare oras in parte, pe site-ul 1leu.org, poate. Multumesc
Oana, pe Facebook am organizat evenimente în multe orașe din țară. Spune-mi în ce oraș ești tu și vedem cum ne organizăm. Și mulțumim mult pentru implicare! 🙂