Luați de aici o problemă stringentă a poporului român: transpirația copiilor

Ieri m-am dus cu Mark la antrenamentul lui de baschet și, ca de fiecare dată, am ajuns cu vreo oră mai devreme și am început să ne jucăm. Ieri a avut chef de fotbal, așa că a-nceput să-mi tragă șuturi la poartă. Un alt coleg care tocmai sosise ne dădea târcoale.
– Vrei să joci cu noi?
– …nu, a zis abia șoptit, dar l-am văzut că nu asta ar fi vrut să zică.
– Nu, nu te joci, a intervenit și bunică-su, că o să transpiri.

Mamă! Taci, Alex, taci!

Ne continuăm jocul, mai vin vreo doi colegi, se bagă și ei la meci, Timidul fugea după mingile care ieșeau afară și ni le dădea.
– Hai să joci și tu! îi repet.
– ….nu.
– Stai liniștit, X, să nu transpiri!

Doamne Dumnezeule despre care nu cred că exiști, ține-mi gura închisă, că mi-o irosesc de pomană!

Peste vreo cinci minute, copilul nu a mai rezistat și s-a băgat la joacă cu noi. Și, ce să vezi, la fel ca ceilalți copii care alergau ca nebunii de la o poartă la alta, în câteva minute, era transpirat. Leooarcă.
– Măi, nu mai alerga, uită-te ce transpirat ești! a continuat Moara Stricată.

Băi, dar am fost tare mândru de acel băiat. A aplicat următoarea strategie: “nu mă poți tu bate la cap, cât de pot ignora eu.” Așa că a continuat să se joace până au intrat în sală, la antrenament. Uzi cu toții, dar fericiți.

După antrenament, Mark a ieșit, transpirat, normal, dar cu haine uscate pe el și a mai tras încă vreo jumătate de oră de joacă. A ajuns acasă rupt, s-a uitat la meci, s-a spălat, a mâncat și s-a băgat la somn fericit. A adormit în vreo 48 de secunde.

Măi, frații și surorile mele, ce aveți cu obsesia asta cu transpirația?!? Că eu am învățat că cică e sănătos să transpiri, scoți tot felul de chestii nasoale din tine. Plus că e semn că te distrezi, nu?, dacă depui atâta efort pentru ceva.

Da, se poate ca o dată, O DATĂ, copilul să se îmbolnăvească pentru că a transpirat, a stat ud, afară era frig și a răcit. Poate va răci rău. Aproape sigur, 99,(9)% nu va muri și nu va păți nimic groaznic, nu în ziua de azi.
Dar în toate celelalte dăți se va distra foarte bine alături de prietenii lui sau, la fel de mișto, alături de părinții lui.

Și, poate, în loc să-i bateți la cap să se joace (sau să nu se joace) fără să transpire, vă gândiți să aveți la voi un schimb de haine. Noi avem câte unul peste tot: în mașină, în ghiozdan, în rucsacul de antrenament etc. Adică unii preferă ca 8 luni pe an, pentru că nu sunt peste 25 de grade afară, să își streseze copiii cu alergatul/jucatul/săritul etc de frica unei răceli? Pe bune?!?

Deci până îi lămurim pe unii cum e cu aria cercului, nu mai bine încercăm să-i lămurim pe ăștia, mulți, cum e cu transpirația? Zic și eu, că-i văd pe copiii ăștia ce bucurie au să alerge. Și, și așa îi tot batem la cap că stau prea mult în fața ecranului. Nici măcar atunci când renunță la el și ies afară la joacă nu putem să-i încurajăm? Ciudați mai suntem noi, părinții, jur.

sursa foto: http://embracingmycup.blogspot.com/2010/08/sweaty-boys.html

2 Comments

  1. Tin minte cat m-a socat replica unei bunicute in parc, acum vreo 6 ani. “Inchide gura ca bate vantul si faci rosu in gat” 😮

Leave a Reply to Alina Cancel reply

Your email address will not be published.


*