Culcatul copilului în 59 de pași simpli

Păi bine, mă, eu vă ajut învățându-vă cum să spălați și cum să îmbrăcați un copil și voi începeți cu prostii de-astea, gen „ce simpatic ești”, „da’ chiar te pricepi”, „ești un tată extraordinar!”?? Și uite-așa, din cauza voastră, mă trezesc că trebuie să fac ceva cu copilul în fiecare zi. În fiecare zi!! Da’ ce , mă, sunt…mamă?
De exemplu, voi știați cât de complicat e să culci un copil? Nici eu, până acum 2 săptămâni. Dar în serile în care nu mă adorm singur citind povestea, am dezvoltat un program simplu în doar 59 de pași care garantează…o să vedeți voi ce garantează.
Deci, luați un pix și notați, ca să știți ce aveți de făcut diseară:

1. Se anunță copilul că urmează somnul de după amiază.
2. Se constată autoritatea tatălui când se observă cum copilul se zvârcolește pe jos de râs la afirmația de mai sus.
3. Se anunță copilul că dacă nu se doarme după amiaza, se va culca devreme seara, căci mami și tati au ceva de „discutat”.
4. Se reconfirmă autoritatea tatălui când se observă cum mama începe și ea să se zvârcolească pe jos de râs.
5. Se continuă joaca până când se observă primul căscat. Al mamei.
6. Se bagă copilul în pat, indiferent de oră.
7. La nevoie, se trag obloanele, pentru a păcăli găina. Pardon, copilul.
8. Se întreabă copilul dacă s-a spălat pe dinți.
9. Se întreabă tatăl dacă săptămâna asta.
10. De frica răspunsului, se evită întrebarea legată de spălatul fundului.
11. Se îmbracă pijamaua. 
12. Se constată, din nou, cât de complicat e să se îmbrace pijamaua în timp ce copilul caută un muțunachi sub pat.
13. Se urcă în pat.
14. Se constată că din cele 10 perne, tatăl rămâne liniștit cu tăblia patului.
15. Se ia o carte pentru a fi citită.
16. Se remarcă colțul ascuțit al cărții atunci când acesta se izbește de capul tatălui.
17. Se presupune, corect, că se dorea o altă carte.
18. Se întreabă ce carte se dorește.
19. Se mimează bucuria de a citi aceeași carte a 114-a oară.
20. Se începe citirea cărții.
21. Se întrerupe citirea cărții pentru că Dinozaurul nu este în pat să audă povestea.
22. Se reîncepe citirea cărții.
23. Se reîntrerupe citirea cărții, pentru că și Domnul Blănos vrea să audă povestea.
24. Se anticipează corect că toate lighioanele vor să audă povestea și se umple patul cu ele.
25. Se roagă mama, aflată în altă cameră, cu cerul și cu pământul să nu adoarmă, pentru că nu s-a mai „discutat” de mult.
26. Se speră cu disperare că mama nu a adormit, ci doar îl ignoră ca de obicei pe tată.
27. Se reia povestea.
28. Cu coada ochiului se remarcă scobitul în nas al copilului.
29. Se întreabă copilul dacă are muci.
30. Se constată că da, are cel puțin un muc imens, atunci când acesta este șters de brațul tatălui.
31. Se întreabă copilul de ce l-a pus acolo.
32. Se întreabă tatăl dacă îl vroia altundeva.
33. Se continuă povestea.
34. Se răspunde copilului că nu, Lego Ninjago nu e mai mare ca Hulk.
35. Se continuă poves
36. Se răspunde copilului că nu, nici Lego Factory nu e mai mare ca Hulk.
37. Se conti
38. Se țipă la copil că Hulk e pur și simplu cel mai mare.
39. Se întreabă mama ce face.
40. Se instalează panica când se aude că i se pare că o ia durerea de cap.
41. Se anunță copilul că s-a terminat povestea.
42. Se întreabă tatăl dacă povestea are doar un sfert de pagină.
43. Se informează copilul că în seara asta, da.
44. Se stinge lumina.
45. Se urează Noapte bu
46. Se răspunde că nu, nici Captain America nu e mai mare ca Hulk.
47. Se urează Noapte bună.
48. Se întreabă tatăl dacă a tras un pârț.
49. Se întreabă copilul dacă miroase.
50. Se răspunde că, da, miroase.
51. Se recunoaște că, da, s-a tras.
52. Se ridică din pat pentru a deschide geamul și a evita asfixierea.
53. Se calcă cu talpa pe dinozaurul cu plăci osoase.
54. Se așează din nou în pat.
55. Se constată prezența unui dinozaur neidentificat în fundul tatălui.
56. Se face liniște.
57. Se remarcă sforăiturile copilului.
58. Din păcate, se remarcă și cele ale mamei.
59. Se adoarme cântărind opțiunea de a purta un monolog.

Sursă foto: www.pinterest.com

Follow

Send